O vizita de lucru
Kodak, din cand in cand, isi arata bucataria la art directori si copywriteri aparent curiosi sa afle cum se lucreaza pelicula. Sau cum arata un colorist. O fac mai mult dintr-un soi de mandrie, decat din frica de digital. Cel putin, noi cu asta am ramas in cap. Si o mai fac din cauza ca, in unele cazuri agentia se pronunta ce tip de pelicula ar vrea. De exemplu, de 16mm in loc de 35. Sau, mai rau, insista ca vrea HD. Good to know chiar daca la noi se intampla mai rar (obisnuim totusi sa-i dam ceva credit regizorului). Vlad a prins invitatia asta de la Saga si ne-a dus pe undeva prin Bucurestii Noi sa vedem cum e inauntru, la primul cinelab deschis ever de Kodak.
Pe scurt, ordnung und technik. Locul e mai curat ca sectia de neurochirurgie de la Universitar. Iar ca workflow, e cu mult peste sectia de urgenta din Floreasca. Sunt dementi. "Calauza" noastra, primul colorist din firma, zicea ca nu stie cu precizie ce program are. Il suna, se duce. Are un program, dar raspunde si la urgente. Pelicula intra si iese non-stop, totul merge uns si orice fleac are fisa lui. Un model de lucru care daca ar fi incercat la noi, probabil ca a doua zi la job ar mai ajunge doar contabilitatea.
Halatele au fost top. Cand am ajuns la agentie am fost convinsi ca trebuie sa ne facem si noi un rand. Ideea insa a murit pe masura ce incercam sa-i aducem imbunatatiri. Modele, ce sa scrie pe ele si daca n-ar fi si mai cool ca departamentele sa fie diferite prin culori, ca medicii de asistente.
La telecine a fost cel mai misto. Probabil pentru ca e si singurul loc in care am inteles mai bine despre ce e vorba. Art directorii cel putin, au trait un mic orgasm. Toata masa asta cu butoane e un fel de print 3D la Photoshop. Au butonul si functia. Culoarea si bila. Mouse-ul la ei e ceva aproape inutil. Cum s-ar zice, fac toate mastile si corectiile din butoane. Si repede, ca clientul trebuie sa aiba gata betele miine dimineata.
8 comentarii:
sinteti din ce in ce mai tristi, voi si mica voastra intreprindere creativa. niste baieti care vindeti grisine si compuneti apoi, cu elan pionieresc, texte pentru gazeta de blog, de parca ati aflat cum a fost insamintata maica domnului
sunt foarte curios cine are o viata atat de trista incat gaseste timp sa faca astfel de comentarii.
incearca dupa IP.
Nu sunt chiar atat de curios.
Plus ca respect "protectia anonimatului" ca un mod de a da cuvantul si omului mic. Sau foarte foarte mic, dupa caz.
dar chiar va dedic IP-ul, ce naste din pionieri altceva decit securisti mici?
lasati omul in pace sa ne terfeleasca. e dreptul lui - asta se cheama jurnalism cetatenesc. si se mai cheama si feed back de la consumator. si se pare ca trebuie sa il respectam, chiar daca dansul se pisa pe noi, de 4 ori in cinci randuri scurte.
teoretic, cand te apuci de bloggerit trebuie brusc sa devii un fel de crestin care intoarce si celalalt obraz de ori de cate ori te palmuieste un om care a avut o zi proasta. practic, stiu ca e al naibii de greu. dar asta te pregateste pentru meseria de client service, printre altele.
serban alexandrescu
PS: acum, ca stiti cum ma cheama, imi impartasiti si mie numele dumneavoastra? ca sa eliminam tentatia securismului, nu de alta.
PPS: apropos, cum a fost insamantata maica domnului?
lucian moise ma numesc, de unde si referinta de sorginte religioasa. sunt un operator in anul 1 la facultatea de film hyperion, sectia operatorie. printre realizarile mele se inscriu folderul "casa de la simeria_20.10.2008" si, desigur, viralul "nicusor de la braila vs. bahoi".
Din pacate nu v-au aratat si haznaua unde pe unde varsa ei tot perclorul in panza freatica din zona...
Cat despre digital... i-a depasit demult. Cum e posibil sa lucrezi un proiect in pelicula cu toate fitele de DI 2K si sa ajungi in final la un pozitiv inregistrat de un recorder din grecia la o rezolutie sub HD si cu adancime de culoare sub marja de broadcast... Si asta pe pelicula...
Trimiteți un comentariu