Mai bine mai devreme decat niciodata.

Auzind niste ecouri si vazand cam ce s-a preluat din prezentarea mea de la “Marketing 360”, m-am gandit ca totusi e poate mai bine sa mi-o sui integral undeva. De pilda aici:

Prezentarea lui Serban de la Marketing 360

View more documents from Headvertising.

Nu, nu mi-e jena sa predic in public apocalipsa sistemului agentiilor (daca nimic nu se schimba, bineinteles) Si nici nu-mi pasa ca publicul risca sa creada ca sunt un cretin sumbru – cum nu mi-a pasat anul trecut, in iunie, cand nimeni nu m-a crezut ca vine un tsunami peste publicitate. Dar uite-ne in apa pan’ la gat.

De aceea, sunt la fel de convins si acum ca modus operandi-ul actual al pietei de comunicare a dus sistemul agentiilor pe marginea unei prapastii – si ca daca vom continua sa fim impinsi, vom cadea in ea cu totii, nu doar noi, agentiile. Cand cad caii, se duce si caruta.



Asta pentru ca toata lumea munceste cu sarg de vreo 7-8 ani de zile la eviscerarea agentiei de publicitate “as we used to know it”. Dar ca si muntenii care au omorat lupii pentru ca din cand in cand mancau cate o oaie, vedem acum ca toata padurea are de suferit din cauza disparitiei “sanitarilor padurii”. Si nu, cativa lupi mai putin jigariti nu inseamna ca ai o populatie viabila care sa tina daunatorii “in check”. Ca sa schimb analogia, nu poti fi multa vreme singurul peste sanatos dintr-un acvariu cu pesti bolnavi.



De aceea cred ca e cazul sa nu-mi tin gura. Cand lumea sta in genunchi, e intr-adevar periculos sa fii primul care se ridica in picioare, mai ales cand business-ul merge cum merge. Dar daca nu se ridica nimeni primul, nu exista nicio sansa sa se ridice cineva al doilea. Urmat apoi de jumatate de sala, apoi – hopefully - de toata lumea. Orice sarja reusita la baioneta implica un imbecil inconstient care iese primul din transee.



Nu a fost o prezentare izvorata din placerea frondei, cum m-au acuzat unii, ci din miza uriasa. Pentru ca eu cred ca daca tratamentul actual aplicat agentiilor va continua neabatut, in 5 ani de zile de acum inainte, singurii oameni care vor mai lucra in agentiile de publicitate vor fi cei prea slabi ca sa se apuce de altceva sau cei prea fricosi ca sa schimbe macazul. Cui i-ar folosi asta?

serban

Am urcat site-ul de declaratii

Care a luat ceva mai mult decat ne-am asteptat. De la blue print pana la click, au trecut aproape 2 luni. In care Andrei si Delia au inghitit doze mici, dar regulate de LIV 52 si Magne B6. Desenele animate tembelus sunt facute de Ciubi. Care a lucrat tot ce n-a fost tv, asa cum sunt outdoor-urile, agenda, postcard-urile si inca o carca de lucruri pe care le-am trecut pe cearsaf-ul de la coada "grupajului foto".












Cearsaful este un soi de "document excel" de la creatie, care reda binisor lipsa de aptitudini pentru operarea cu tabele. Si credem ca descrie si usoara reticenta la deadline-uri hotarate cu doua luni inainte de a stii ce e de facut. Altfel, o suprafata mare de hartie, rupta dintr-un flip chart, pe care poti sa vezi intotdeauna ce s-a taiat, ce a mai venit si cat s-a mai strans la portofoliul echipei de creatie. Poate nu la fel de precis ca un "client status report". Si fara sa aiba un calendar pertinent, asa cum se poate intalni intr-un "critical path schedule" redactat de oricare dintre project managerii nostri. Dar, desi poate fi interpretat ca fiind o infirmitate de organizare, ni se pare in continuare ca e un "big picture" excelent.

Low-key toiletry.

“The trend to less design.” Or no design. Or dated design. Or ugly design. Or DDR design (adica toate dinainte la un loc). Insa cand toate astea sunt asumate post-modern pentru hipsteri, iese ceva cum este gama de voiaj a lui KMF. (Kiss My Face adicatelea, un nume misto pentru o firma de cosmetice, trebuie sa recunoastem; package design-ul lor obisnuit e mai putin misto insa).

Sunt curios cum ar merge asa ceva in Ro. Probabil fie foarte bine (daca importi putine si le vinzi in Control, prin hipsterite falite care “will work for beer” si au o vaga experienta Avon-istica), fie foarte prost, pentru ca totusi nu arata deloc aspirational. Cred ca mai degraba foarte prost.

Azi-noapte, in semi-interes de servici.

Iesind noi alene de pe Ghencea (pe langa dubele jandarmilor adecvat marcate cu steaguri UniCredit, sponsor UCL) si scurgandu-ne – sau ‘defluind’ daca vreti – catre un loc cu taxiuri, facem un pit-stop la o unitate de alimentatie publica judicios numita “La Plescoi”.



Acolo aveam sa vedem ca mai exista speranta vis a vis de profesionism & performanta fotbalistica si in afara orasului Urziceni: in mijlocul cetatenilor ragusiti de meci care isi luau beri si vodci, un grup de juniori de la Concordia Chiajna (asa le scria pe spatele gecilor) si-au cumparat doar apa minerala motivand ca a doua zi au antrenament. Exista deci viitor, exista deci speranta.

Acesta nu este un post politic.

Aici, un articol care descrie ceva mai documentat ceea ce banuiam cu totii ca se intampla. Dar nu asta e interesant, Interesant este ca, probabil pentru prima data, organizatiile politice o iau inaintea companiilor comerciale.

In mod traditional “idiotii satului” cand vine vorba de comunicare, partidele au totusi pus la punct un mecanism care le lipseste multor companii care ar avea mare nevoie de reactie pe forumuri. Evident, o reactie mai nuantata si mai civilizata decat o fac “postacii partinici” in saptamanile astea.

De altfel, ma indoiesc ca modul ciobanesc si grosier in care opereaza postacii realizeaza si altceva decat sa ii faca sa se anuleze unii pe altii. Ce-mi doresc de fapt pentru unii din clientii nostri este macar o monitorizare a buzz-ului de pe online - atent si profesionist facuta - vis a vis de dialogurile iscate despre marcile lor.

Ne-am desertat sacul la Unicef.

Am prezentat ‘sumar’, dupa cum fusese intelegerea – nothing too fancy (desi Gologan tot nu s-a putut abtine, vezi mai jos) Acum vom astepta un mail sau un telefon, ca parintii care au un fiu un Irak.

Pentru cei care in seara asta se uita la "Vagabondul Milionar" in loc sa se uite la meci:

Daca deschideti televizor foarte rar s-ar putea sa nu stiti ca reclama in care baietii lui Duckadam suteaza mingi oficiale UEFA de pe cladirea UniCredit are doua continuari.

E adevarat ca aveti o sansa in plus sa le vedeti inainte, in pauza sau dupa marele meci din seara asta. Dar ne-am gandit sa le punem si aici in cazul in care, in loc de meci, preferati sa vedeti pe HBO un film care stiti sigur ca e cu happy end.

“Si viralul zilei este…”

Fornicatie medievala.

Sambata seara, la Subbufet, vajnicul nostru colaborator Cri / Matze/ Pericol si-a prezentat colectia de toamna-iarna. Mai jos, o spicuire, featuring Stefan cel Mare & Horny.

Va multumim ca ati votat ieri.

Atat. Nu, nu e nici un misto. Nici vreo ironie. Stim, e normal sa votezi, dar cum in Romania lucrurile normale sunt in general rare, simtim nevoia sa le multumim “normalilor”.



PS: ieri, spre sectie, am remarcat un suprem exemplu de analfabetism imagistic: dl. candidat Manole si-a tras ca logo exact o pereche de ciocane de tamplar – adica fix simbolul partidului cvasi-fascist din “The Wall”. Ghitza-ghitzalau.

Sau mai stii, poate i s-au lipit de creier in anii ’90, cand el era mic iar respectivele ciocane marsaluitoare erau parte din genericul emisiunii “Gaudeamus”. Emisiune prezentata atunci de seful uneia din multinationalele de publicitate prezente azi in Bukresh.

Se strang desenele pentru calendar.

Adica pentru calendarul facut de ADC impreuna cu Clubul Ilustratorilor. Imperecherea s-a facut prin tragere la sorti. Noua ne-au picat din calendar lunile Martie si Iunie, si din Club ilustratoarele Mihaela Paraschivu si Suzan Suliman. Mihaela ne-a facut insa doua “finale” (mai jos) si astfel avem “l’embarras de choix”, pen’ca there can be only one, vorba highlanderului. Produsul finit – intr-un tiraj de “collectible item” probabil – in curand pe la prieteni din ADC, la “Club” sau ceva librarii.

Murale din orasul lui Goodby Silverstein & Partners.

Cred ca ies mai usor art-directori din cetatenii unui oras in care ai ce sa vezi pe strada cand cobori sa-ti iei paine si cremvursti. Si aici nu ma refer la delirurile ilizibile ale unor teenageri ambetati care “teg”-uiesc de-an-pulea scari de bloc si tramvaie fara aparare, ca in Bucuresti. Mai mult, aici e mai mult munca cu pensula, nu cu spray-ul – time to get dirty! Ceea ce va urez si voua.

Pitch la UNICEF.

Pentru un proiect de fund-raising. Cu ocazia sapaturilor am aflat de pilda ca in anul trecut Biserica Ortodoxa a facut fund-raising de 37 de milioane euro (numai cei declarati) iar toate celelalte ONG-uri existente in Romania, cumulat, aproximativ 17 milioane euro. Deci, o cadelnita la vremea ei face cat zece teledoane. Si 6 oase asortate bat de departe popularitatea lui Miki Radulescu. Pe de alta parte, ganditi-va cate filiale de cartier are BOR-ul; mult peste top 3-ul bancar romanesc. Poate doar farmacii si sali de jocuri mecanice sa fie mai multe.

O campanie valabila doar pana la 21. 08. 2010

Mini indoor-uri comestibile din campania ING cu declaratii de dragoste. Teoretic, pe ambalaj scrie ca aceste printuri de buzunar pot fi mancate pana in august anul viitor. Practic, ne indoim ca vor supravietui Sarbatorilor.

Myriad Creatures la Ark.

Foarte misto englezii din weekend de sub noi; Myriad Creatures ii chema - speram ca nu influentati de fontul “eponimos”. Un fel de Arctici mai experimentali dar cam la fel de tineri – desi YouTube-urile lor nu asta promiteau; pe scurt, parafrazandu-l pe Dan Diaconescu, "nici nu stiti ce ati pierdut".



Cu un oarecare plus de spectatori “wk on wk”, Front pare sa inceapa sa dezghete parterul. Veniti, cat inca mai e usor de comandat la bar. Pentru noi e insa mai ingrat – sa te distrezi in exact acelasi loc in care muncesti e putintel ciudat.

“The information wants to be free”

Pe acest principiu, citat de altfel si in materialul din link-ul asta, propagam si noi mai departe FEED-ul. Adica studiul anual facut de Razorfish vis a vis de cum se poarta americanii “fluenti” in online. Asa si apropo de chestiile care am vazut ca inca ii framanta pe clienti, asa cum rezulta din “amplificarea de PR” a discutiilor de la Internetics. Vorba multa, moarte sigura, now here's some data.

La parastasul piticilor.

Se implinesc niste ani de cand piticii HVB au incetat sa mai existe, impreuna cu acronimul pentru care lucrau. Si in tot acest timp am continuat sa credem ca a fost ok sa nu le animam deloc gurile, cum ni s-a tot sugerat sa o facem. Iar acum mai avem o confirmare, din insorita Florida, de la domnii care ara pe ogorul lui Crispin Porter Bogusky. Vezi aici campania pentru Old Navy. Insa ce au facut ei in plus – falsul documentar despre “modelichine”, click aici - e ceva ce la noi n-ar fi putut niciodata fi finantat, nici macar din banii de “post” economisiti prin ne-animarea gurilor piticimii.

Din curiozitate.

Acum vreo 2 numere, Creative Review-ul venise ambalat – zic ei – intr-o punga dizolvabila in apa. Insa cum nu suntem adeptii lui “crede si nu cerceta” (dimpotriva, dupa cum stiu clientii nostri) am hotarat sa testam claim-ul intrigant. Ei bine, cel putin deocamdata nu s-a topit, dar noi avem timp din belsug – o sa asteptam cat e nevoie. Adevarul e ca nu scria nicaieri in revista in cat timp o sa se dizolve, dar o sa aflam noi si asta.

O vizita de lucru

Kodak, din cand in cand, isi arata bucataria la art directori si copywriteri aparent curiosi sa afle cum se lucreaza pelicula. Sau cum arata un colorist. O fac mai mult dintr-un soi de mandrie, decat din frica de digital. Cel putin, noi cu asta am ramas in cap. Si o mai fac din cauza ca, in unele cazuri agentia se pronunta ce tip de pelicula ar vrea. De exemplu, de 16mm in loc de 35. Sau, mai rau, insista ca vrea HD. Good to know chiar daca la noi se intampla mai rar (obisnuim totusi sa-i dam ceva credit regizorului). Vlad a prins invitatia asta de la Saga si ne-a dus pe undeva prin Bucurestii Noi sa vedem cum e inauntru, la primul cinelab deschis ever de Kodak.


Pe scurt, ordnung und technik. Locul e mai curat ca sectia de neurochirurgie de la Universitar. Iar ca workflow, e cu mult peste sectia de urgenta din Floreasca. Sunt dementi. "Calauza" noastra, primul colorist din firma, zicea ca nu stie cu precizie ce program are. Il suna, se duce. Are un program, dar raspunde si la urgente. Pelicula intra si iese non-stop, totul merge uns si orice fleac are fisa lui. Un model de lucru care daca ar fi incercat la noi, probabil ca a doua zi la job ar mai ajunge doar contabilitatea.


Halatele au fost top. Cand am ajuns la agentie am fost convinsi ca trebuie sa ne facem si noi un rand. Ideea insa a murit pe masura ce incercam sa-i aducem imbunatatiri. Modele, ce sa scrie pe ele si daca n-ar fi si mai cool ca departamentele sa fie diferite prin culori, ca medicii de asistente.


La telecine a fost cel mai misto. Probabil pentru ca e si singurul loc in care am inteles mai bine despre ce e vorba. Art directorii cel putin, au trait un mic orgasm. Toata masa asta cu butoane e un fel de print 3D la Photoshop. Au butonul si functia. Culoarea si bila. Mouse-ul la ei e ceva aproape inutil. Cum s-ar zice, fac toate mastile si corectiile din butoane. Si repede, ca clientul trebuie sa aiba gata betele miine dimineata.

ING Asigurari si Declaratii. TEZA.

Trei din sase spoturi cu exemple din care sa afli de ce ti-ai face o asigurare de viata. Cu Mihai Constantin, voce, fabricadedesene pe ilustratie si un casting cu necunoscuti la camera (dar aratosi, lucru care inca ne surprinde, tinand cont de cat de greu e sa gasesti fete de getty care sa si fie in stare sa joace; good job la casting-ul de la MME). Electric Brother, muzica si sfx-uri, totul sub "bagheta dirijorului" Marius Olteanu. Care, asa cum am mai spus, seamana cu Bogdan Olteanu, dar cine se gandeste la asta si mai si rade, sa se ia de urechi si sa-i para rau pentru asociere.

Conceptul ne apartine mai mult sau mai putin. Mai putin in sensul ca am ajuns la el dupa discutii cu oameni care vand asigurari. Care ne-au spus ca nimeni nu vrea sa auda ceva despre moarte. Nu au intalnit clienti cu care sa vorbeasca picior peste picior despre accidente cu grad 2 de invaliditate.

Iar pe langa consultantii care vand produsul asta de mai bine de zece ani, am vorbit si cu persoane pe care de obicei nu le credem pe cuvant. Dar care acum se pare ca aveau dreptate lor; adica am vorbit cu doi psihologi. Care ne-au spus ca daca e ceva cu care putem sa asociem produsul asta, e o emotie puternica, cu un mare plus in fata.

Am fost destul de neconvinsi, incat am fost foarte de acord si cu un focus group. Din care sa ne extragem raspunsul la intrebarea care ne-a ros doua luni: "Ii trezim cu ambulante si dricuri, sau nu?"

Nu. Lucru care ne-a aruncat la polul opus, unde am gasit unica motivatie mai pertinenta decat frica: dragostea. Funny enough, e prima oara cand ne scapa condeiul la lucruri care pot parea usor patetice cand vin de la o grupare cu o oarece doza de cinism. Dar, vorba 'ceea, am facut what works best. Iar dupa o prima mana de feedback, a fost si the right thing to do. Mai intai asa, in episoade "calde" de 40 de secunde.

Si ANTITEZA.

Stiind ca multi n-o sa accepte ca e un "gest venit din inima", nu cu cuvintele astea, am scris inca trei scurte. In care refrazam ce spuneam in alea lungi. Refrazam ca sa ne intelegem si lumea care prefera sa defineasca un pic altfel o declaratie de dragoste. Si sa dormim linistiti noaptea, stiind ca lucrurile sunt un pic mai clare acum. Sau macar ca asigurarea de dragoste nu ti-o faci pentru tine, ci pentru cei dragi.





Big shut out la Pisica Patrata. Aka Ciubi, cu care am lucrat tot print-ul si online-ul. Din care o sa spicuim cate ceva mai incolo. Aici artistul e surprins la o discutie cu Andrei, art-ul de pe proiect. O discutie despre animatia romaneasca de dinainte de 1987. Ce altceva.

Fictiune / Realitate

Copywriter feminin vorbind cu directorul de creatie in serialul Efect 30:


Copywriter feminin vorbind cu directorul de creatie in agentia Headvertising:


Dar asemanarile se opresc aici. Va asiguram ca pe lista Rafaelei nu se gasea nici sloganul "Ulei bun de te lingi pe buze" nici sloganul "Decat sa vorbim despre ulei, mai bine o dam pe ulei". Pe cuvant.

Poate link-urile anului.

La promotia anului si la produsul anului.

Inainte / dupa

Am executat un lifting de logo pentru o companie / label care se va ocupa intr-o mare masura cu activarea muzicalo-bahica a Ark-ului (cel putin in lunile care vor urma) De fapt nu “am executat”, ci “a executat”. Cosmin adica. Bine, fie, nu singur, ci supervizat de Gologan.

Cel vechi:


Cel nou:


Ca de obicei, asteptam lapidarea publica.

Saptamana trecuta…

…am auzit primele “Jingle Bells” din anul asta. Adica inca inainte de Halloween. Nou record national? Tot saptamana trecuta l-am vazut pe Patapievici la OTV. Cine zicea ca e o televiziune “sub-culturala”? Si tot saptamana trecuta mi-am dat seama ca a inceput prabusirea uneia din industriile noastre “conexe”. Cea a cercetarii de piata, care pentru banii electorali a acceptat sa-si faca un spectaculos harakiri in public. De acum inainte, de ce as mai crede vreuna din cifrele dintr-un raport de cercetare facut pentru vreunul din clientii nostri? De ce as mai crede ca acela care fura azi un bou maine nu va continua sa fure macar un ou?

Serban

Am zis sa punem si noi spotul asta vechi pe youtube si pe blog.

Nu de alta, dar poate vede cineva spotul DigiTv care apare prin calupuri in perioada asta si se intreaba unde a mai vazut, prin 2006, ceva asemanator.