Pe posterul de la IAMX apare pentru prima data identitatea unei platforme muzicale care de acum inainte va propune curiosilor tot soiul de trufandale din domeniu.
Numele, derivat de Serban din trucul Q-ului de incurajat experimentele auditive (“Like this? Try this!”) Logo-ul, desenat de Ovidiu, customizabil in culoare & simbol, in functie de sub-platforma & tipul evenimentului si de dominanta layout-ului pe care apare (macar teoretic)
Un carut cu bere ramasa de la petrecerea WWP din agentie ne-a amintit ca am omis pe blog orice relatare despre “WWP EMEA ‘09” - o noua scapare a cronicarului de serviciu, pe care incercam sa o reparam, iata, la 2 saptamani lucratoare de la savarsire. 
Dupa cum “tizuisem”, urma sa se intample. Ei bine, s-a intamplat; dupa formula clasica, atat de bine unsa, a genului: seminarii, petrecere de agentie, turism bahic de noapte, dinner-uri, alte seminarii, interviuri, day-trip de weekend, avioane, “ce oras dragut/ ce tara interesanta / ce oameni ospitalieri”, la alegere.
Un video cu un dublu interviu de pe HotNews - din faza “Dr. Jekyll” a oaspetilor (multumim pe aceasta cale tuturor “amplificatorilor de PR” ai evenimentului, saru’mana, bogdaproste)
Si niste poze dintr-un local de pierzanie bucurestean - din faza “Mr. Hyde” a distinsilor invitati (multumim pe aceasta cale tuturor taximetristilor care nu si-au abuzat pasagerii serios trozniti, desi ar fi putut lejer)
(sau macar cateva zeci)
Nici nu banuiam ce “following” avem – strigatul nostru de pe blog vis a vis de postul de junior account manager ne-a varsat in poala o remorca plina cu varf de CV-uri. Oau. Nu ne asteptam sa fie atatea. Si sunt atat de multe incat nici nu le mai putem “procesa” pe toate, asa ca am pus un stop ieri seara la ora 18.00. Deci, in caz ca “aveati de gand sa”, ne pare rau dar acum e “past deadline”. Scuze, insa cu ocazia asta – nu ca am fi vrut, - am masurat si viteza de reactie.
Treaba a mers dupa cum urmeaza – din maldarul de CV-uri am ales 24 care promiteau intr-un fel sau altul. Am intentionat sa chemam 6 dintre expeditori pentru interviuri, insa pana la urma am vazut & vom vedea la fata nu mai putin de 12 aspiranti. The dirty dozen va fi apoi evaluata si din ei vor intra la partea a doua a interviurilor maximum 6 indivizi. Asta vis a vis de transparenta procesului.
Evident, daca pana acum nu ati primit un telefon de la Serban, cu care se executa primul “speed-dating”, inseamna ca nu sunteti in “duzina”. Fiind o cautare de juniori, tot felul de criterii subiective, cretine si neserioase intervin in proces, asa ca ne cerem de pe acum mii de scuze pentru faptul ca probabil déjà am scapat printre degete viitori oameni care ne vor umili pe la pitch-urile care se vor organiza in 2012.
Dar exista viata si dupa moarte – toate cele 24 de CV-uri “promitatoare” raman in baza noastra de “hasher” si sunt sanse mari sa plonjam direct in ele, cand vom cauta in viitor ceva similar.
Oricum, le multumim foarte, foarte mult tuturor celor care si-au luat inima in dinti sa ridice mana – fie doar si digital – cand Head a avut nevoie de ajutor.
Ne-am dus, find oarecum parteneri cu dansii in proiect - pentru ca in general avem incredere in cam tot ce iese pe filiera HotNews. Da, asta e o limba-n fund, insa destul de meritata, vis a vis de cam tot ce a facut gasca lui Manuela & Margarit in ultimii 8 ani in internetul “.ro”. Deseori sub niste presiuni financiare si politice greu de inchipuit.
“Vanatorul” din imagine este chiar pionierul mediei digitale – no shit - din Romania, Ioan Margarit. (mai are un nume, dar este cam greu de scris & pronuntat) Tecucean, zis si “tata lu’ HotNews”. Actualmente un “batranel chiraitor”, tot timpul ingrijorat din gura si razand din ochi. Omul ne-a ajutat sa-l ajutam acum 5 ani - cand l-am convins ca nu e nici un risc sa-si rebrandeze “revistapresei.ro” in “hotnews.ro”. 
Vazuta in pliantul de promovare al unui cabinet medical. Cam asa crede un doctor ca se poarta femeile la ciclu? Deci, daca vine o tanti in cabinet si urla lasand o dara de sange dupa ea, e clar – fie are un picior taiat cu drujba, fie e in “acea perioada din luna”. Ingrozitor.
Intr-un fel e ridicol, intr-un fel e misto – dar confirma inca o data ca abuzul de orice fel naste un abuz egal si de semn contrar:
French Lawmakers Want Warnings on Airbrushed Photos
Proposed Bill Targets Magazines, Advertising; Violation Carries a $16,000 Fine
NEW YORK (AdAge.com) -- A group of French politicians led by an expert on eating disorders wants to put warnings on airbrushed photo spreads in magazines as well as doctored shots in used in advertisements and packaging. According to the British newspaper The Telegraph, 50 French members of parliament are behind the bill.
The legislation's chief proponent is Valerie Boyer, author of a report on eating disorders and a member of the same party as President Nicolas Sarkozy, who himself has seen his love handles airbrushed by Paris Match. His ex-model wife, Carla Bruni, is also likely no stranger to a retouching.
While magazine publishers will surely balk at such a rule, the language being proposed appears to be quite mild, nothing like the graphic warnings put on, say, cigarette packages in many countries. Ms. Boyer, according to The Telegraph, said the wording should read: "Retouched photograph aimed at changing a person's physical appearance." Mrs Boyer said she wanted a fine of more than $16,000, or as much as 50% of the ad campaign's cost.
Pe de o alta parte, asta repune in discutie – skill-urile “analoge” si pierdute ale fotografilor, ceea ce e foarte bine. More power to them, as it used to be.
Undeva in fata la Ark, dupa un festin in strada, cu mici facuti la lighean si bere. Sau cel putin asa ne imaginam. Dar poate domnul vine de la Amarjit.
Si de fapt asa si erau. Unul mai sef si mai cerebral plus un “junior” mai zurliu, cu sarm si “good looks”. Continuare a promovarii ‘saptamanii tenisului’ din Gazeta Sporturilor, pentru ca dupa cartea lui Chirila va iesi si DVD-ul cu finala pierduta de Cupa Davis de la Bucuresti.
PS: Vlad, vazand-o a remarcat ca aceasta macheta contine publicitate subliminala pentru 2 banci: BRD si UniCredit Tiriac.
PPS: Bonus, un ‘special’ proaspat facut de Headvertising pentru participarea Gazetei la Romanian Open. Cu dedicatie speciala pentru un nene cu nume de clovn care opina prim-prejurul Ad’or-ului ca “unele agentii” nu participa la festival ca sa nu vada lumea ca nu mai sunt in stare de nimic. Sa ne pupe in cap pe noi, astia de nu participam.
Ca tot veni vorba – in postul cu Ramona – de “restaurant indian”, ne-am dat seama ca am intarziat nepermis de mult promovarea pe blog a “noului” (e in Ark déjà de vreo 3 -4 luni) indian al celebrului Amarjit. Da, chiar acel Amarjit (garda veche din D'Arcy, Lowe sau Saatchi ar trebui sa-l cunoasca) - “Pilotul”, pentru neinitiati – pentru ca are 8000 de ore de zbor pe Boeing 737 si DC 8.
Noua institutie de alimentatie publica se cheama “Musafir”, care se pare ca e un cuvant care inseamna exact acelasi lucru si la noi si la indieni; ba chiar si la turci, pentru ca e un cuvant persan la origine. Foarte relax & informal, meniul tocmai s-a marit sensibil, il recomandam calduros. Daca doriti mega-picant, omul are si o chestie care omoara oamenii mai mici si mai slabi. Sau chestia asta neuro-paralizanta, din acest borcan:
Desi are numere vechi din New Yorker (lasate banuiesc de “mama lui Ethan”), inca nu are nicio bere indiana dar il batem non-stop la cap in acest sens. Si tocmai a pus pe un vapor un container (ca acela in care si-a improvizat bucataria) in care – printre altele – e un cuptor tandoori original, din lut. Il asteptam cu infrigurare in portul Constanta, sperand ca nava sa nu fie deturnata de flamanzii pirati somalezi.
Intotdeauna cand pleaca cineva descoperi tot soiul de tampenii pe fundul cutiilor si sertarelor omului respectiv - in general chestii pe care nici nu mai stiai ca le-ai facut. De care ti-e jena, sau nu. In acest caz, plecarea Ramonei a ridicat de pe fundul dulapului ei aceasta semi-faimoasa promotie de acum 50.000 de ani, care la vremea respectiva a creat o mica furoare in scarile de bloc, precum si niste imitatori in ceea ce priveste premiul dat.
Treaba incepe sa se agite. Poate pentru ca festivaliada a ajuns insuportabil de nesimtita oriunde in lumea asta. Spicuit dintr-un articol din AdAge-ul de azi:
“In a move that some say doesn't go far enough, the D&AD will publicly point the finger at creatives who submit scam ads to the U.K.'s most important awards show.
The Cannes Lions International Advertising Festival and the U.K.'s premium awards show, D&AD, are both reviewing their entry and judging policies as part of the continued fallout from the DDB Brasil "Tsunami" controversy. The D&AD punishment takes a "name and shame" approach to the problem, pointing the finger at the executive creative director for all wrongdoing. Every scam entry will be made public, in an effort to push a sense of responsibility back to the agency.
For some, this tactic does not go far enough. Chris Arnold, a former Saatchi & Saatchi creative director and founder of Creative Orchestra, said, "A lot of people in this industry have relied on scam ads for their fame and fortune. What we need is for all the big awards shows to get together and create a blanket policy. The incentives to win awards are too high, so you need to be heavy on punishment if you want to weed out scam ads."
Mr. Arnold suggests a two-year outright ban on the whole agency if a scam ad is entered, and also thinks that the issue needs to be addressed from on high, with agency chiefs speaking out against the culture of faking.”
E momentul sa mai schimbam liniile, ca la hochei. Asa ca am iesit la vanatoare de suflete tinere si relativ inocente pentru departamentul nost’ de project management. Cerinte? Ba bine ca nu:
Am vrea sa vrea la noi, la Headvertising si nu neaparat la Grey sau Propaganda (n-avem nimic cu ei, dimpotriva; am dat si noi 2 nume de agentii la intamplare)
Am vrea sa stie ca mai au de invatat si – culmea! – ulterior, sa si invete; sa le fie draga cartea de specialitate & lectura. Sa nu se ia prea tare in serios si sa nu fie pitipoance sau “baetzi” de marketing - genul asta se aclimatizeaza greu la noi.
De asemenea, am vrea sa stie ca bantuie o criza financiara in lume & in tara, si astfel sa nu aiba "halucinatii salariale" de 2007 – ne-ar placea sa stie ca lumea s-a schimbat intre timp si ca e relativ imposibil ca un junior sa aiba mai multi bani decat un ne-junior plin de cicatrici sau decat un senior cu blana hartanita.
Am vazut déjà cativa posibili, dar iata ca tare ne-ar placea sa mai “avem optiuni” – exact cum sunt clientii pe care ii injuram cand vor sa vada si ei “mai multe propuneri”. Cu cat ii gasim mai repede, cu atat mai bine, deci – daca stiti vreun 'plauzibil' interesat, nu ezitati sa ii dati un forward sau un link la blog. Sau sa il puneti sa dea un e-mail la delia@headvertising.ro si la mircea@headvertising.ro.
La subsolul Ark-ului, o noua expozitie colectiva (“Not For Sale”) in care am remarcat printre altele seria de foto-uri (“It already happened”) ale iesanului Bogdan Teodorescu care – printre altele - parodiaza picturi célèbre puse in context modern & local. Atasate, shto-urile de “Dejeuner sur l’herbe” (Edouard Manet) si “Marat asasinat” de (Jean-Louis David). In program, de asemenea Rembrandt, Ingres si multi altii.
Adica Ramona a zis adio atat lui Headvertising cat si bransei, dupa 7 ani in care, vorba unui coleg beat ieri seara, a fost un om model. Un om cum nu prea se mai fabrica, am adauga noi azi, treji fiind. Ca la o luxatie, cred ca o sa mai treaca niste timp pana o sa ne dam seama exact ce ni s-a intamplat.
In cursul “predarii-primirii” contului ING, la restaurantul indian din Ark. De fapt, de cand lucrez n-am mai vazut asa o reactie misto a unui client cand “omul lui” dispare. An extremely tough act to follow.
Ultimul “hai la o tigara!” cu Gologan (cred ca in alte agentii treaba asta se chema “senior management meeting”)
In timpul terminarii intregii cantitati de Jagermeister din Propaganda.
In consecinta, ii dorim si noi mai departe exact ce ne-a facut ea noua. Adica numai bine.
Al doilea flight al campaniei pentru “aniversarea poloneza”. Bazat pe faptul ca foarte multi dintre romani au despre Polonia doar amintiri legate de “comertul de portbagaj” de pe drumurile dinspre mare sau de “comertul nudist” chiar de la mare (“nudist”, pentru ca militienii nu puteau intra la plaja de nudisti - adica puteau, insa doar ”nuzi” - deci acolo puteai vinde si cumpara in voie orice iti tuna).
PS: cu stupoare am aflat - chiar in timp ce scriam acest post - ca aceste 2 executii, initial destinate statiilor de metrou, vor fi mutate “la suprafata”, pentru ca onor conducerea metroului a considerat ca “e o campanie politica” si nu a acceptat-o.
Sincer, de abia acum incep sa ii invidiez pe polonezi – ei aniverseaza ce aniverseaza, noi aniversam 20 de ani de cand, iata, tot nu putem zice public (si nu doar la festivaluri) nimic nasol de domnii Lenin sau Stalin, ca “sa nu se interpreteze” cumva. Si mi-e mult mai limpede de ce a fost huiduita in Parlament tentativa prezidentiala de condamnare a comunismului.
La sfarsitul anilor ’70 AT&T a facut niste focus-grupuri sa vada daca exista nevoie reala in randul americanilor pentru telefoane mobile. A rezultat ca nu exista absolut deloc o asemenea nevoie, si ca daca chiar ai nevoie sa suni de pe strada, exista oricum destul telefoane publice. Suedezii n-au facut asemenea teste, drept pentru care se pare ca in 1979, 5% din populatie vorbea deja de pe mobil.
Deci, ce sa zic, faceti focus-uri, daca inca mai credeti ca ajuta la ceva. Intrebati-l pe om ce vrea si o sa aflati ca nu exista nevoie pentru un casetofon portabil (Sony Walkman), nu poate exista o vodka suedeza buna (Absolut) si ca logo-ul Orange este inacceptabil de urat, deci trebuie repede schimbat.
PS: primul telefon de pe mobil a fost dat in 1973 de Marty Cooper, omul care a dezvoltat faimosul handset ‘cizma’ al lui Motorola. Marty l-a sunat pe omologul lui de la competitie (AT&T) sa-I spuna ca i-a luat fatza si au scos un “celular portabil” inaintea lor. Misto.
O replica veritabila de-a lui Tiriac (dintr-un meci de Cupa Davis cu Spania, in 1969) ingrijorat ca publicul spaniol s-ar prea putea sa il linseze pe Ilie Nastase, care incepuse sa faca foarte tare misto de ei. Ca mai totdeauna, pentru Gazeta continuam deci sa lucram cu materialul clientului, chiar si pentru headline-uri.
Deci, de cel putin 40 de ani ni se intampla tuturor acelasi rahat. De 40 de ani ne intalnim cu oameni care au citit si ei 3 carti de marketing dintre care una e "Ogilvy on Advertising" - si drept consecinta sunt convinsi ca acum "stiu". Si, drept urmare "ne prind" cu mata-n sac sau cu "nu"-ul in headline. Dar vom reveni.
E adevarat ca spotul cu oameni imbracati in pui si vopseluri iese pe TV abia luni. Doar ca noi am cerut si de data asta voie sa il publicam in premiera pe blog. Si s-a aprobat. Asa ca iata-l aici, cu trei zile inainte de lansarea oficiala:
Strategia din spatele campaniei e destul de simpla. Produsul are o caracteristica speciala care merita comunicata, asa ca e singurul lucru pe care nu-l spunem.
Speram sa fie what works best.
Cu ocazia conferintei Worldwide Partners, am facut un "material" care le prezinta oaspetilor lui Headvertising cam ce se poate face, bea, manca si vedea in micul Bucuresti proxim hotelului lor. In premiera, e scris cu buna stiinta in 'broken english", asa cum ii sade bine oricarui ghid localnic, adica "as it stays well to any local guide".
Si de la acest din urma cuvant n-au venit niste idei. Pe 14 septemvre iese spotul. Foto-urile de aici le-am facut - in premiera – cu alde NewFolder.
Si nu numai – a facut si rosii, baloane, sampanii, cafele, craci, butuci si alte ilustratii care ii trebuiau pentru ilustrarea Manualului de Comunicare Interna al lui UniCredit Tiriac (adica unul din cele 14 proiecte pe care lucram simultan in aceasta perioada pentru UCT) Mai jos, desenele din sectiunile care trateaza “organizarea informatiei” si “diseminarea informatiei”.
Pliant vazut la mall. O culme a copy-ului tradus de vreun fost roman (sas plecat de mic?) actualmente probabil nevorbitor de romana: “Feelings. Bautura wellness care…actioneaza asupra organismului intr-un mod delicat, precum coaja de piersica…contribuie semnificativ la bunastarea dumneavoastra.” Deci daca ma frec usurel cu coji de piersica, am sa am mai multi bani. E bine de stiut.
“Are o semnificatie fundamentala pentru functionarea sanatoasa. Are un efect antispasmodic (?) …cu efecte puternice incarcate de legenda,.. cunoscute de catre sfanta Hildegard von Bingen” – misto, intotdeauna m-am dat in vant dupa sfintele care chiar nu renunta nici dupa sanctificare la particular nobiliara. In continuare suntem informati despre “…Aloe vera, un crin al desertului, cu un aspect asemanator cu cactusul” si tot asa, si tot asa intr-o limba care intr-adevar, se vrea un crin al copywritingului dar aduce totusi cu un cactus al noii limbi de lemn – e vorba de limba de plastic. Plastic de import.
Agentia si clientul gatesc impreuna paste pentru site-ul www.retetedepaste.ro
Un job proaspat iesit din dtp – primele executii din primul flight al unei campanii outdoor / indoor pe care am facut-o pentru Institutul Polonez (care, la randul lui, face “channelling” pentru alte ministere si organizatii poloneze implicate).
De ce ne-am varat? Poate pentru ca e mai “refreshing” sa lucrezi pe aniversarea altora decat pe a ta. Oricum, pentru <<20 de ani de la decembrie ’89>> suntem convinsi ca are cine sa bage, slava Domnului. Si pentru ca e oricand o placere sa bagi pe poze misto, facute cu gaz in nari si bastoane pe spinare, fara picior de "hair & make-up" in preajma. Sau sa brodezi grafic plecand de la faimosul logo al Solidaritatii.
PS: Credeti oare ca polonezii aparent se scot mai bine din criza azi tocmai pentru ca in prealabil s-au agitat 10 ani in plus fata de noi? (care de fapt ne-am agitat o singura saptamana)
Corvin Cristian, omul de ne-a desenat mobilierul & amenajat interiorul a profitat de absenta piticilor de acasa si – ca Alba ca Zapada – in timpul concediului nost’ a venit si a facut niste poze cu launtrul Head-ului, pentru portofoliul propriu.
Dand dovada de art-directorism acut, el si-a permis sa indeparteze din cadru cam tot ce poate impiedica ochiul sa admire linia avantata dar retinuta a obiectelor – adica oameni, genti, haine, hartii, briefuri, pahare sferto-pline, cani, mobile, batiste cu muci, ochelari; pe scurt tot ce exista tot timpul in realitate dar niciodata in revistele de arhitectura.
Marinimos, ne-a impartasit si noua cateva din aceste “poze de buletin” in care apare si head-ul, in sfarsit, pieptanat si cu cravata.
Naah, imposibil. Altul trebuie sa fie motivul pentru care toata agentia e plina de stiuleti mai mari sau mai mici, sintetici cu totii.
S-a intors in cele din urma din concedii si misiuni unul, bunul CD Gologan, trimitandu-l pe uzurpatorul ala batran de Alexandrescu (care l-a inlocuit in tot acest timp) acolo unde ii e locul: la scris flyere de Zapp pentru Galati. Pictured above, celebrul CD alaturi de Miss Arghir, adica dublul mixt al agentiei de la Red Bull Business Plan 2010, Varna.
Adica colectia de idei controlat-imbecile dar la-sange-alese & triplu-filtrate care i se serveste anual pe o tava de argint ownerului RedBull, mr. Mateschitz. Adunate din toata lumea si prezentate direct la HQ, teoretic din ele se aleg chestiile care incep sa se dezvolte global pentru marca in viitorul apropiat. Modestia nu ne impiedica sa va spunem ca si anul acesta (adica, ca si anul trecut) se pare ca am fost cea mai prasnel agentie dn regiune. Eroul serii – Mircea Craciun. In roluri secundare, Rafaela Beldie si Beldie Rafaela.
