“Ar trebui sa scriem si noi…” – part II

Antescriitorul a uitat sa zica ca s-au rulat clatite. Si ca Matache a dansat. Altfel, sfintele moaste au fost prizate moderat de poporeni (noroc ca s-a baut) pentru simplul motiv ca ii mana doar curiozitatea, nu si amintirele nepieritoare.



Din “activii” din agentie, doar “Mariana de la conta” mai stia cum e sa ai o chiuveta langa birou. In rest, numai Kati a mai prins primul sediu (si Mihaela, dar ea e in maternitate de concediu, desi a trecut si ea pe la petrecere) Ovidiu a avut doar interviul de angajare in sediul vechi, deci practic nici el nu a bagat in “Caragiale” (sediul era in “Intrarea Caragiale”)



Noroc ca a venit Ciprian Tudor, care mai stia cum era in “submarin” (locuinta servitoarelor, un coridor lung & ingust) iarna, cand poshtea cu Serban unicul calorifer cu ulei, pe care trebuia sa-l iei intre picioare ca sa te incalzesti cat de cat.



Dupa cum nu a uitat nici baba goala-pusca din blocul vecin care se racorea vara cu geamurile deschise si perdelele trase. Sau hotii de masini care isi parcau prada in fata agentiei. Ce vremuri. Ce clienti.