Ca tot veni vorba de Liban.

Tocmai am filmat in Liban – crunt de interesant, vom reveni multiplu asupra acestui subiect. Si noi, care in prostia noastra credeam ca e o tara devastata de razboi. Daca e asa, pe alocuri pare oricum mai bine decat Romania, care e o tara devastata de prostie. In primul rand, desi e genul arid, sta bine pe natura.


Shoot-ul a mers bine - H2O albastru plus eternul feminin egal regizor olandez calofil in forma. Adica Ivo Mostertmann, omul care a facut si oldies-urile Biborteni. Noi credeam ca suntem vestici si avem bani pe noi, nu stiam ca baietii aia filmeaza des cu alde Jake Scott, Murro sau Michael “Armageddon” Bay si ca la ei 400 000 $ e un fel de 20 000 la noi, adica un bugetel pentru care te mai gandesti daca te dai jos din pat sa te agiti. Tot Dubai-ul filmeaza acolo, deci va puteti imagina genul de bani care se sparg – dar, dupa cum am promis, vom mai reveni.


Te rupe la creieri combinatia crestin-arab. Atentie, n-am zis “musulman”. Cand vezi o Maica Domnului si scris in jur in araba, faci un mic scurt la minte. Alminteri Charbel asta pare un sfant foarte de treaba si foarte popular. Pentru ca apare peste tot, ca Nasrallah, seful Hezbollah si ca raposatul Hariri, fostul lor prim ministru, cadorisit cu o tona jumate de TNT – am vazut locul taraseniei, bomba a dat jos 4 cladiri mari – asa ca ownerul Zapp (in caz ca nu stiati) n-a avut nici o sansa.


Desi a cazut la montaj, am filmat o secventa la Pepe Abed, cel mai spectaculos restaurant care a existat vreodata, din cauza ownerului, un mos sex-starved, care a ras tot ce a prins si a prins tot. Nu cred ca exista star de cinema care sa fi scapat neabuzat de Pepe, iar restaurantul era capcana cu care le prindea. Fabulos, vom reveni.


De asemenea, tot meritand un post in sine, e Notre Dame de Liban, adica un fel de ‘Visul lui Vida Geza” devenit realitate – un grandios mind-game architectural saptezecist pus in practica in anii optzeci (deci in plin razboi civil), cu tot ce poate fi mai bine si mai rau din epocile respective.

Bulgaria

O mica selectie din pozele facute de Andrei.

Filiala din Istanbul raporteaza

Treaba prin Constantinopole nu-i prea rea. Ajunsi la Facultatea de Comunicare nu mica ne fu mirarea vazand ca nepotii osmanlailor nu servesc decat Mac-uri la scoala. Omul si scula. In plus, si la ei in facultate se organizeaza Red Bull Gravity Challenge.
Cand se plictisesc, paf, afara pe perne, la relache. Beutura, huzur, “o cadana si-o café”. Peluza “universitesi”-ului proaspat tunsa. Ce sa zic, are de ce sa te cuprinda un oarecare complex de inferioritate. Desi noi cica suntem europeni iar ei inca nu. Si nici nu cred ca o sa ii lase prea curand sa fie.







Acesti ne-europeni cu mustata mai au un foarte bun obicei – nu pun mesh-uri unde li se scoala, ci numai unde pot, adica exclusiv pe cladiri in renovare sau in constructie.


Asta e un fel de billboard pentru Turkcell (care are o campanie cu copchii imbracati in costumase galbene cu antenutze in cap) care imbraca integral o cladire in renovare. Mai au si billboarduri “3D” pe bune, nu doar specialitati pentru sectiunea “outdoor neconventional” a festivalurilor.


In Romania, cola produsa local se cheama American Cola. In Turcia se cheama Cola Turka. Nu, nu vreau sa insinuez nimic. Si parca si Festivalul Lalelelor e mai mare in Istanbul fata de Pitesti. (de altfel, “lalele” vine din turca). La orice colt de cotitura hap, o scena si amplificare si lumini. Separat de lalele, orchestra politiei. Urias succes de public.




SinBoy-ii lor locali sunt cuprinsi de un fervent patriotism si “pifteaza” steaguri nerugati de primarie. Ultima data cand am vazut un romanache dezinteresat, inarmat cu o pensula si 3 bidoane pline cu culori primare, ne bateam cu ungurii la Targu Mures. Anul era ’90 – Doamne, cat de prosti eram.


Alminteri, am remarcat mielul aglomerat de bashuzuci (cu ardei iuti on top) si doua stralucite exemple de “gandire laterala” din muzeul lor militar: pusca care te rezolva cand esti incercuit de oameni care iti vor raul & pusca magnetica cu benzina – no shit!




(Gologan mi-a spus ca si noi avem Muzeul Leonida, plin de inventii naroade, dar unde se pare ca nu calca nimeni cu lunile. Hai Saatchi, stiu ca poti, ganditi-va ca vin festivalurile – pana cand sa ia numai Antipa?)