Ca tot veni vorba de Liban.

Tocmai am filmat in Liban – crunt de interesant, vom reveni multiplu asupra acestui subiect. Si noi, care in prostia noastra credeam ca e o tara devastata de razboi. Daca e asa, pe alocuri pare oricum mai bine decat Romania, care e o tara devastata de prostie. In primul rand, desi e genul arid, sta bine pe natura.


Shoot-ul a mers bine - H2O albastru plus eternul feminin egal regizor olandez calofil in forma. Adica Ivo Mostertmann, omul care a facut si oldies-urile Biborteni. Noi credeam ca suntem vestici si avem bani pe noi, nu stiam ca baietii aia filmeaza des cu alde Jake Scott, Murro sau Michael “Armageddon” Bay si ca la ei 400 000 $ e un fel de 20 000 la noi, adica un bugetel pentru care te mai gandesti daca te dai jos din pat sa te agiti. Tot Dubai-ul filmeaza acolo, deci va puteti imagina genul de bani care se sparg – dar, dupa cum am promis, vom mai reveni.


Te rupe la creieri combinatia crestin-arab. Atentie, n-am zis “musulman”. Cand vezi o Maica Domnului si scris in jur in araba, faci un mic scurt la minte. Alminteri Charbel asta pare un sfant foarte de treaba si foarte popular. Pentru ca apare peste tot, ca Nasrallah, seful Hezbollah si ca raposatul Hariri, fostul lor prim ministru, cadorisit cu o tona jumate de TNT – am vazut locul taraseniei, bomba a dat jos 4 cladiri mari – asa ca ownerul Zapp (in caz ca nu stiati) n-a avut nici o sansa.


Desi a cazut la montaj, am filmat o secventa la Pepe Abed, cel mai spectaculos restaurant care a existat vreodata, din cauza ownerului, un mos sex-starved, care a ras tot ce a prins si a prins tot. Nu cred ca exista star de cinema care sa fi scapat neabuzat de Pepe, iar restaurantul era capcana cu care le prindea. Fabulos, vom reveni.


De asemenea, tot meritand un post in sine, e Notre Dame de Liban, adica un fel de ‘Visul lui Vida Geza” devenit realitate – un grandios mind-game architectural saptezecist pus in practica in anii optzeci (deci in plin razboi civil), cu tot ce poate fi mai bine si mai rau din epocile respective.