Rezumat consumist al "Peninsulei"

Ciocolata pentru copiii lui Slash.

Dar pentru ca la noi lumea tinteste doar "mass", probabil ca se pregateste doar Primola umpluta cu Unirea sau, cel mult, Kandia umpluta cu Alexandrion.

Pitch cu 100 de agentii.

Da, s-a intamplat si, culmea, nu in Romania.
Din AdAge-ul de azi:

“Zappos had originally planned on a closed review of 16 agencies to complete an RFP, which included spec creative. If that was the whole story, I'd still have rolled my eyes. First, 16 agencies is way too many. With the resources available, there's no reason a client can't narrow a list to four or five agencies it feels will be a good fit.

And then there's the whole spec-creative deal. I don't know any agency that doesn't moan about having to do that. And it isn't just the possibility of giving away our ideas for free. It's that coming up with a campaign from whole cloth in a week or so doesn't really show what an agency can do. Or at least it doesn't show what we ought to be doing for a client. It's giving them a nicely wrapped box with nothing inside.

But back to Zappos, whose review really got out of hand. After news of the review became public, agencies lobbied to join the original 16. And Zappos said, "Come on in," until it had more than 100 agencies involved.”

Faza cea mai misto insa e ca dupa trimiterea propunerilor, s-a anuntat ca Zappos va fi cumparat de Amazon. Deci toti cretinii aia lacomi s-au ambetat degeaba. Inca nu imi vine sa cred ca nu e o poveste romaneasca.

“Mami, de ce prin posterul nostru se vad neoanele?”

Am constatat inca o data ca in Romania chiar nu conteaza cum iese un poster, cata vreme ti s-a oferit cel mai bun pret. Imi aduc aminte si acum de momentul in care, la Guild Film, ne intrebam cand ne veneau cu fedex-ul posterele de la Warner: “Oare de ce sunt tiparite si pe dos, dar invers?” “It’s the lightbox, stupid” ar fi trebuit sa ni se raspunda. Insa aveam scuza ca asta se intampla acum 16 ani. Dar am senzatia ca nici peste inca 16 ani romanii nu au sa invete cum trebuie produs un “back-lit”. Chiar daca au chiar alaturi un exemplu de ‘asa da’.

Si, tot in zona, m-am speriat infiorator de Adi. Care ar trebui sa fie ceva dragut pentru copii. Si care e inca o dovada a faptului ca multor romani li s-au facut dureroase injectii in ochi cand erau mici.

-Haideti sa folosim acelasi layout.

- Adica layout-ul de flyer? Cel cu "folositi acest cupon"?
- Da!
- Dar nu se potriveste. Asta e un roll-up de un metru jumate.
- Stiu da' nu mai avem timp pentru alte propuneri. Pana le faceti, pana le aprobam, pana le producem...trece saptamana.
- Deci schimbam doar textul?
- Nu. Il lasam asa cum e.
- Sigur? Chiar daca vorbeste despre cupon si spune "acest cupon trebuie prezentat in original"?
- Da. Stiu ca e putin ciudat dar l-am aprobat cu domnul director si n-as vrea sa avem probleme.
- Bine. Cum vreti voi.

Cam asa ne imaginam ca a decurs ultima convorbire telefonica inaite sa fie dat in productie acest material de promovare a unui restaurant(ul) din Liberty Center.

Cosmos Part III

Fragmente uscate din ciocolata NufNuf, din dotarea cosmonautilor sovietici. Nuf Nuf e numele unui porc. Cea de aici i-a ramas in buzunar unicului comonaut mongol din istorie si e expusa la Muzeul de Stiinte Naturale din Ulaan Baatar.


Din acelasi muzeu va oferim bonus si 2 murale care daca ar fi fost inscrise la Cannes ar fi castigat cu siguranta ceva (“parte a unei instalatii pentru promovarea postmoderna a muzeului in randul tineretului”, bla bla bla, explicatii se pot gasi intotdeauna pentru orice)

Promovand Bucurestiul

Un site minimal pentru capitalistii blazati din World Wide Partners (WPI) – adica reteaua multinationala in care suntem si noi actionari (si nu invers) Asta pentru ca “WPI EMEA Meeting” se tine anul acesta la Bucuresti. Si pentru ca oamenii nu vin automat, ci si trebuie facuti curiosi in prealabil, a trebuit sa ne promovam destinatia cumva.

Am conchis ca "mostrele" de Bucuresti nu trebuie sa fie nici doar pe mizerie pitoreasca dar nici prea aspirational-serioase. Si sa nu fie triste dar nici sa nu fie bascalie vesela. Astfel ca a rezultat un site cu trei cursoare.

Pe primul vezi din ce in ce mai multa bogatie, pe ultimul vezi din ce in ce mai multa veselie. Depinde ce vrei sa vezi. (cu cel din mijloc reglezi daca vrei sa vezi mai degraba popor sau mai degraba peisaje urbane)

Pacat ca n-avem nici un bordel printre clienti.

Zice saptamanalul Time ca industria sexului a ajuns la promotii, mai ales in Germania. Spicuim: transport gratuit pana la bordel; reduceri pentru pensionari; pentru 111$ f**i cate poti timp de o ora (la tractirul Yes Sir din Hanovra). La Pussy Club, in Berlin, pentru doar 98$ ai sex nelimitat plus sauna si bufet, la fel, nelimitat, timp de 6 ore. Iar la Geizhaus in Hamburg, e gratuit de Halloween daca vii costumat si de Paste daca aduci un ou pictat. In ritmul asta, pe Matasari in curand al fiecare treizecilea client va primi gratuit o saorma. Cu de toate, evident.

Primul job pe Luna.

Cu ocazia aniversarii aselenizarii, ne-am adus aminte de o alta legenda nemuritoare a agentiei. Nu multa lume stie ca desi primul client al lui Headvertising a fost un salon de tir, prima campanie ne-a fost comandata de catre defunctul grup Tofan, pe vremuri producator de anvelope. Cum marca Montana avea nevoie de promovare, agentia lor - care avea media dar nu si creatie – ne-a intrebat pe noi de sanatate. Au rezultat niste chestii pe mana celor de mai jos, deloc vomante, mai ales daca tinem cont de faptul ca actiunea se petrecea in primavara lui 1998. Multumim NASA, multumim Kisbac & Metropolis.

Si daca tot veni vorba de astronauti.

Suntem convinsi ca aniversarea asta ar fi aratat mult mai naspa daca am fi sarbatorit primul sovietic pe luna, in loc de primul american. Pentru ca in est nici macar cosmonauteala n-avea glamour adevarat. Uitati-va la “Revenirea lui Prunariu”. Parca e altceva sa te scoata cu elicopterul din Pacific si sa te puna pe un portavion, in loc sa te ia de subtiori, dintre buruieni, un nene cu basca si un nea’ cu sapca.

Incet, incet, ii acomodam noi si pe ei in limba.

Seria nou-nouta de termeni adunati de prin briefing-uri, debrief-uri, pre ppm-uri, jour-fixe-uri si din niste follow-up-uri. A, si din trei status-report-uri.



Anca acomodeaza ideea lui Andu.
Aurel e un achiever.
Marcu stie mult marcom.
Bebe n-are benchmark.
Ana adreseaza problema din benzinarii.
Petre pictureaza o idee.
Cristian se comite sa culeaga crini.
Ene embeduieste un filmulet.

Lejer, de vara.

Un abuz lingvistic din catalogul Quelle, de prin paginile de lenjerie cu care in anii ’80 facea educatie sexuala la copilasii din Romania.


Hummer-ul Red Bull. Unic in Europa, condus de un sofer unic, care nu are voie sa-l dea nimanui sa-l conduca. Si despre care se zice ca e un H1 comanda speciala, captusit cap-coada cu boxe de zeci de mii de wati. Pe foaia de parcurs scrie ca tot-terenul umbla noaptea pe strazi, opreste intr-un cartier de oameni cumsecade si pune Santogold la maximum - din ratiuni de crestere a awareness-ului si posibile petreceri ad-hoc. Un fel de event-uri “Stop. Hummer Time!”, despre care am inteles ca nu au loc doar in Romania, ci si in Bulgaria, tara aflata sub directa comanda a HQ-ului de la Bucuresci.


Doua stampile de plic facute pentru ING n-au mai venit prin Adi Production, ci cu Posta Romana. Cand le-am dat din DTP, ni s-au parut absolut ok. Dar in calitate de clienti ING, credem ca aia cu “mying” putea fi totusi un pic mai mica. Iar aia cu telefonul, un pic mai mare. Si, daca se poate, textul de pe cerc, la fel, mai mare. A, si daca tot suntem aici, parca am fi pus un model de telefon modern, cu taste.



Goian locuieste pe Viilor, intr-un apartament de doua camere cu parintii. Dimineata manaca oua-ochi, invata foarte foarte prost la o scoala din apropiere si are doi prieteni (din care unul e varul lui), cu care ii place sa joace ore in sir Turism si Piticot.


Reader’s Digest a scos cartea asta de povesti, care clar nu exceleaza prin coperta 1, dar va asiguram ca este excelent ilustrata. Din cate am inteles, de o garnitura tanara si incisiva de ilustratori romani.


Magda de la ING s-a dus la Barcelona sa-l vada live pe BONO. Nu aici, la expozitia unde a dat intamplator peste el (lucru care, din ce am inteles, i-a schimbat viata), ci pe Camp Nou, la 360 TOUR. Individul care face semn ca nu se fac poze e bodyguard-ul lui Bono. Si nu e roman, desi arata foarte tare ca un Chisu mai tanar.


Mi-a fost greu sa stau in fata si sa nu intreb taximetristul “ce posturi prinde?”. “Niciunul. M-au mai intrebat si altii. E deodorant auto.”

Direct mailing pentru un event.

“Event”-ul cu pricina e fuziunea departamentului productie cu o parte a client-service-ului. Pe scurt si colocvial, “Adi o ia pe Mihaela”. Cu aceasta ocazie, ne intrebam din nou: ce-ar fi Gologan-graficianul fara ex-domnisoara Cruceru? Dupa invitatia la botez, iat-o si pe cea de nunta. Tot cu gimmick-uri “aide-memoire”, cum ii sade bine unei campanii integrate de direct-mailing; ce altceva e oare o invitatie la nunta?

Lost & Found 3

Sasa Lazar pentru materialele lui “Credisson fara profesor” & parte din materiale (Credisson fiind stramosul lui Cetelem – brrr!)



Si doua din delirurile lui Branea pentru Connex – facute vis a vis de rezervatul pe sms la Multiplex.

Seminepublicata

Inainte sa lansam campania adevarata la care lucram zilele astea, ne-am gandit sa publicam aici un material facut de Ovidiu pentru UniCredit Consumer Financing, intr-o varianta mai veche care nu va aparea prin sucursale. Nu pentru ca nu i-a placut clientului ci pentru ca si-au schimbat putin produsele.

Aveti mai jos coperta, brosura deschisa partial si interiorul brosurii.