“Tifla” lui Reniform pentru Holywood Multiplex (care a fost insa uitata lipita pe buda barbatilor de la HMPX-ul din Vitan; sta de vreo 5 ani acolo)
un poster pentru vopselurile Kraft, dat supliment cu ocazia campionatului mondial de fotbal din 2006 (tot Reniform dar mai 3D-ist).
Apoi o pagina din “Testul Auto de Craciun” facut pentru Daimler Chrysler acum 2 ani (Sasa Lazar)
si un poster pentru o promotie Multiplex caruia ii ratacisem artwork-ul (again, eternul Reniform).
Si mai astept si consultantul care sa-mi explice cu pie-chart-uri care sunt “playerii” – cum le place dansilor sa zica – acestei sub-categorii proaspat formate din cauza de buzunare intoarse pe dos. 
Cu alte cuvinte, o zi usor mai trista mai degraba pentru astia care ne-am nascut inainte de ’80, si trageam BAD de pe o caseta RAKS copiata dupa original, pe o caseta BASF Chrome Dioxid (pe care era ABBA si BONEY M-ul babacilor), ca sa scoatem mai bine inaltele. Sa sparga la Balul Bobocilor de la Casa de Cultura, unde urma sa bagam un moonwalk pe Smooth Criminal. Dar si pe Dirty Diana, care desi nu se preta la “mersul pe luna”, nimeni nu stia cum altfel putea fi dansata.
Daca toata lumea si-ar da jos stickerele protectoare de pe termopanele instalate déjà. Nu, nu inseamna ca esti “cocos” daca le tii sa vada vecinii ca ai avut bani de gealan. Inseamna ca esti doar meltean.
“Mural” facut pentru decorarea birourilor lui Discovery, notre cher client (Golo i-a facut trampa Pacatbaiatului). Da, ati ghicit, omul cu barba este chiar tata Darwin.
Prin prezenta, va anuntam ca s-a deschis un mini-magazin Intro jos, la parterul ARK-ului. O posibila solutie pentru sezonul nuntilor din asa-zisele “industrii creative” – doar ce cobori jos si gata. Astfel un-doi-ul “consumismului de obligatie” e rezolvat: pentru zile de nastere, pac de la Carla Szabo, pentru nunti, pac de la Intro.
Tot vorbesc cu lume din media, peste tot aceeasi chestie – agentiile le cer brusc, cu infrigurare, free-uri pentru “festivaliere”. Ei se amuza, eu la fel, dar parca o idée mai putin. Deci nimeni n-a inteles nimic, nimeni nu crede ca o sa pateasca nimic, nimeni nu s-a schimbat deloc. Unde mai pui ca, anul fiind cum e pentru presa noastra, publicatiile cred ca sunt in stare sa-ti dea si doua free-uri pentru una singura platita, ca oricum nu se inghesuie nimeni cu publicitate in ele si ar face orice sa le bagi in seama. So, you’ve been warned.
Serban
Pai, nu este o farsa. Nu-i Photoshop si nici n-am imprumutat masina de la vreun client cu imobiliare, ca sa facem key visual-uri pentru pitch-ul la Ursus. Octavian Viorel conduce un Jaguar X Type 2.0 d, cu totul si cu totul din piele si insertii de lemn exotic. Intors dupa doua saptamani de concediu in care nu stie nimeni exact cu ce s-a ocupat (aparent, nu cu impins standardele in graphic design), mai dezinvolt, mai sigur pe el si poate mai impertinent ca niciodata, Octavian pretinde ca nu e masina lui. Ba mai mult, ne spune ca s-a insurat in tot acest timp, iar limuzina indiana apartine matusii sale, care i-a dat-o sa umble cu ea pana isi repara masina lui, un fel de Ford Fiesta, la care ultima oara schimba vitezele fara sa mai calce ambreiajul.
Stiindu-l spirit intreprinzator (printre altele este si patron al unei afaceri de tip oneros din domeniul web-design-ului), ni se pare destul de fezabil ca estetul sa-si fi luat Jaguar cu banii de pe o animatie in flash. Mai ales ca acum a picat bine de tot pretul la otovehicule premium si, daca stii sa pui problema, cu o mie, doua de euro si un flyer A5 cu tot cu DTP, faci un barter convenabil pentru ambele parti, la un showroom de fite din Pipera.
Red Bull aduce X Fighters la Bucuresti - deocamdata doar intr-o demonstratie; pana la competitie, mai trebuie sa curga niste flugtag-uri pe Dambovita. Deci, de "ziua americii", aveti freestyle cu enduro-uri la cel mai inalt nivel, n-a vazut neam de neamul nostru live asa ceva. Sau cel putin asa zice reclama, pe care uneori noi o facem - adica si de data asta ne-am ocupat de unele din materialele pentru promovarea evenimentului, cum ar fi cel de mai jos.
Vazuta la intrarea intr-un bloc din Drumul Taberei. Vad cel putin vreo trei povesti care decurg din aceasta alaturare. Si nici una din ele nu cred ca e usor de scris aici. Altfel, mi se pare un caz clasic de "joc fecund" intre vizual si headline. Sau era "joc secund"?
Vlad Lazar mi-a zis dupa prima intalnire cu elevii din "a doua tura" - "Vezi ca e unul care se misca bine". Daniel Dobrin era ipochimenul si mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca a iesit primul in Top 5-ul Scolii ADCRO. Bravo lui, bravo CAP-ului (agentia "co-tutore") si bravo lui Vlad, care s-a ocupat intr-o mare masura de tutoriatele din Head, mai ales dupa schimbul de grupe.
Serban
Adica invitatia si posterul facut de noi (adica de fapt de Andrei, Vlad si Serban) pentru petrecerea ocazionata de incheierea celei de-a doua editii a scolii ADCRO. Tot cu aceasta ocazie trebuie sa ii multumim si lui Sasa ca a bagat subliminal atat de multa bautura in logo-ul clubului. De fapt layout-urile de mai sus confirma inca o data faptul ca, in majoritatea cazurilor, solutiile la briefuri sunt de gasit chiar in produs, daca ai rabdare si stii sa te uiti dupa ele.
PS: bonus, doua poze chiar de la petrecere, in care totul pare mai decadent decat a fost de fapt. Prin bunavointa lui Serban, care s-a imbatat suficient de tare cat sa ne cerem scuze preventiv, pentru orice ar fi spus sau facut aseara.
Daca ni se termina orezul sau zaharul, putem sa coboram un etaj, sa cerem la vecina noastra, Carla Szabo. Care si-a plantat atelierul de “decorativenii” in cladirea Ark – de niste vreme, déjà; am fost noi lenesi cu postatul. Cum e si “cu desfacere” puteti imbina utilul cu placutul in caz ca ne vizitati. Personal, recomand brelocul “penis lung”, insa e doar o parere personala, de barbat nasol. Sunt si lucruri pentru fetite tunse cu ciobul si imbracate “vintage”. Berechet.
Jos, in subsol “cubanejii” lui Bumbut. Aceasta tanti vanzatoare mi-a rupt inima. Ciorapii sunt, evident, “cu model”.
Sus, diverse chestii, cum ar fi preluarea “for the night” a expozitiei Clubului Ilustratorilor.
Sau aceasta chestie (Instalatie? Mnh. Sculptura? Naah!) a Arantxei Etcheverri, care arata intr-un mare fel. Si care a ramas expusa pana in ziua de azi, daca sunteti curiosi.
In tot acest timp insa, la Laika, Ramona se juca de-a gazda primitoare in expozitia lui Dan Beudean, dand bere unor betivi ca noi.
(cu si mai mare intarziere)
Treaba cu preluarea in NAG a expozitiei Clubului Ilustratorilor, a survenit dupa ce am avut si noi un fel de seminar in cadrul ei. Adica Gologan & Serban s-au prezentat cu un proiector, o prezentare si 2 ore disponibile si au explicat junilor ilustratori cum devine cu relatia posibila intre ilustratori si agentii, intre ilustratori si art-directori, intre ilustratori si bani, intre ilustratori si dead-line-uri, etc.
S-a discutat despre permanenta, dar falsa, dar permanenta criza de ilustratori, despre reticenta si despre tarsha agentiilor de a incerca oameni noi. S-a servit Schweppes de portocale.
Va continua intr-o alta formula, poate mai extinsa, poate “de la club la club”. Adica poate ar fi misto de introdus si ADC*RO-ul in aceasta combinatie – mai multe agentii, mai multe sanse de castig. Pentru ilustratori.
Cu aceasta ocazie, postam si doua campanii “ilustrate” din prezentarea de la “Bookatarie”, pe care nu le-am mai suit pe blog inainte. Una din 2001 (Connex Horoscop, illustrator Mircea Suciu) si una din 2008 (Santal 5, ilustratori Livia Coloji si Roman Tolici)
Si tot cu aceasta ocazie, sapand pentru prezentare am gasit si ilustratii de care uitasem, sau pe care le credeam pierdute in harduri crapate sau pe care bloggerul de serviciu nu le-a vazut niciodata in viata lui. Toate astea, probabil in vreo doua posturi ulterioare.
Celebrul producator de filme a inceput ca account exec la Collett Dickenson Pearce - dar nu despre asta e vorba aici. La un moment dat a editat defuncta dar oarecum celebra revista London Life si in aceasta calitate a fost intervievat in ultimul numar din Creative Review. Vorbind despre greutatile intampinate cu aceasta ocazie Puttnam spunea ca - spre deosebire de cum lucrau ei la LL - "In advertising you spend what you need in order to get the best result". Moment in care incepem sa ne intrebam cam ce facem noi in Romania, de atata vreme, pentru ca advertising n-ar prea fi, conform lui Puttnam. Aici, rareori ii pasa cuiva sa "get the best result", motiv pentru care si mai rareori "you spend what you need". Cred ca noi lucram azi pentru multinationale cam cum lucrau ei pe vremuri pentru 'fun projects'.
Gologan ne-a spus de o prezentare de 30 minute tinuta in "acvariu" de catre Staiculescu. Cand colo, s-a tinut in "azil", a durat 60 de minute si a fost tinuta de o tanti de la Contagious, despre "patinaj" creativ pornit din on-line. Pai, vad ca una zicem si alta facem.
Aflat pentru scurta vreme la administratia financiara, corespondentul nostru special va dezvaluie ce se intampla cu dischetele (da, dischetele) pe care statul roman continua sa le ceara contabililor nostri. Tineti-va bine: dischetele sunt bagate in saci. Saci de plastico-rafie, din aia de scos molozul din bloc la renovare. Noua intrebare care se ridica: si sacii? Ce se intampla cu sacii?
Dupa o noapte in care veti pacatui cu "belirea ochilor" in opere de arta ce rastalmacesc cuvantul bibliei (gen expo de la Laika) aveti ocazia sa va rascumparati sufletul participand la tombola lui "jesus". Doamne-ajuta sa castigati.
Vin la agentie si, dup-un colt de cotitura, pac, posterul. Azur reunion! Cu ocazia a "30 de ani de activitate". Atunci, ma enervau in aceeasi masura in care ma distrau, insa astazi i-as pupa in fund prin comparatie cu vlastarele maneliste ale fuziunii popularo-tiganesti ai carei precursori au fost Azur. Asteptam cu vie emotie si un come-back Fratii Peste. Si nu in ultimul rand, remarcati flerul lui OTV - sponsorul concertului. Cum mai canta Danutz la coardele sensibile ale romanului!
Forwardate de dl. Popescu de la Cap, un avid colectionar de lucruri care in general dovedesc ca trecutul e superior prezentului. Si – dupa cum putem remarca aici – pe buna dreptate. Sa observam intai ca un art-director cu aplecare catre typography ar pleca mai “lansat” daca, devreme in viata lui, ar fi silit sa invete macar caligrafie.
In al doilea rand, si mult mai important, e de presupus ca un copil pus sa scrie de o suta de ori chestiile respective are sanse mari sa se lipeasca si de mesaj. Unul important intr-o tara in care, la o suta de ani dupa, in ciuda progresului tehnologic, toate se fac mai incet si mai urat decat atunci, de catre niste oameni mai nasoi si mai lenesi decat atunci.
“Prowess”-ul grafic al lui Besliu inspira dorinta. E vorba de dorinta copywriterilor de a lucra cu el, bineinteles.
Tocmai am jurizat pentru New York Festivals. Toate exact cum le stiti si banuiti, poate chiar mai rau. Cred ca era un fel de 10% munca care parea “pe bune”. Desi, s-ar putea sa exagerez, poate ca nu era decat 5%. Zeci de campanii pentru pixuri si fine-linere, zeci de campanii pentru lipiciuri, zeci de campanii pentru prezervative, zeci de campanii pentru cafele care dramatizeaza faptul ca “o cafea te trezeste”. Hai, nu ma-nebuni? Te trezeste? Nici nu banuiam. A, evident, lipiciul de asemenea, lipeste.
Pe alimentare, marea majoritate a campaniilor sunt pentru ketchup-uri. Nimeni nu face award-winning work pe borcane cu bame pentru ca nu sunt siguri care ar fi “consecinta extrema” potrivita pentru bame. Fiind facute in ultimele luni, nu prea mai apare Bush ca “villain de serviciu”. Noul Bush este Ahmadinejad, care apare in vreo 12 campanii, ba batut cu frisca, ba speriat de un mouse; in general, violand drepturile omului. El si cu Kim Jong Il. Mai ales ca intre timp si categoria ‘cauze drepte’ s-a desfacut in vreo 5-6 categorii, ca sa se dea premii mai multe. E o categorie separata acum si pentru “lupta pentru pace”. Si nu e gluma.
Singurul meu amuzament e ca a aparut pe pagina un buton care se cheama “scam guard” pe care esti instruit sa il folosesti “daca te indoiesti de autenticitatea acestei lucrari”. Cum m-am cam indoit, l-am cam folosit.
serban
Participand cu ARK-ul la "Noaptea Galeriilor", nu mica ne fu surpriza vazand lipite pe usa 2 afise absolut diferite pentru acelasi eveniment. Nevazand al treilea afis, pe care sa votam care din primele 2 ne place mai mult, am cazut pe ganduri ne mai intelegand nimic.
Si dupa ce maturam dupa noaptea galeriilor, week-end-ul "de sub noi" continua, sambata 13 iunie, cu al nu stiu catelea episod din serialul Targul Taranului. Featuring slow food, gratar sasesc (ha?) si bors de peste de la tanti Lina. Iar dupa toate astea, de la 20.00 inauntru se va juca o piesa "pusa" de un nene (Cristi Balint) care aparent e fan KLF. O tempora. Nu, nu se va da foc unui milion de parai pe scena, vremurile nu permit. Va fi deci o sambata "Justified & Ancient" cum ar fi spus dl. Drummond, unul din cei doi KLFi. 
Una rezultata dintr-o ipoteza validata de aritmetica documentaristilor Gazetei, a doua vis a vis de ce a izbutit “Mircea cel Batran” si ultima publicata inainte de primul meci din “noul mandat”.
