Yeti in Rahova?

E vorba de negreata aia pe care o vedeti ca nu prea incape sub birou. Unii zic insa ca nu e Yeti, ci Mati. cainele Deliei. Previously featured pe blog cand era doar “mare”, deci de vreo 3 ori mai mic decat e acum.

Onomastica salbatica.

Indoor la un mall. "Giugumugu"? "Hacicabumbum"? Cum trec oare propunerile astea intacte prin focus grupuri? Ii invidiem pe autori, noi nu razbatem cu lucruri mult, mult mai benigne.

Cine face FIT la SUNY

La Heimat ajunge. Trecand in prealabil prin Amalgamated, Strawberry Frog, Mother si BBH, toate din New York. E vorba de dra. Tutungiu, descinsa pentru scurta vreme la Bucuresti si descusuta vis a vis de obiceiurile & flow-urile din departamentele de creatie ale sus-numitelor agentii din cv-ul dansei.



Idee: s-o plimbam ca pe urs prin toate agentiile locale, ca sa raspunda pe indelete la intrebarile creativimii care crede ca la noi totul se petrece complet gresit si ca exista undeva multe-multe agentii bune-bune unde ei au sa aiba parte - in sfarsit – de huzur si de intelegere. (Spoiler: ce au toate aceste agentii in comun? Conceptul de “9 dimineata” de pilda) Eye-opening, deprimant & tonic, simultan.

De facut in martie.

Asta pentru ca debutul de an a fost din nou cetos si paclos, ca si in 2009 dealtfel.

Involuntar sau genial?

Vitrina la mall. Fie mini-manechinele sunt o dramatizare a marilor reduceri, fie exista un vitrinier fantastic de ironic, fie e doar opera unui roman in Romania, tara celor mai comice si improbabile alaturari.

Uimit si deprimat de vestile aflate.

Dl. Godin (nu Seth, ci Nicolas) de la agreabilul duo francez intitulat, scurt, “Air”, mi-a impartasit cate ceva din parerile dansului despre halul jalnic in care arata industria muzicala post-internet. Adica dupa pirateria muzicala generalizata de astazi.

Se pare ca o regula de bun simt “pe stil vechi” zicea ca o sa ai la concert cam 10% din cumparatorii discului tau din tara respectiva. Adica, de exemplu, daca in Lisabona ai la concert 4000 de oameni, inseamna ca in Portugalia ai vandut cam 40 000 de exemplare din ultimul tau disc. Anul asta au avut 4000 de platitori la live-ul din Lisabona. Cate discuri au vandut in Portocalia in 2009, cu discul lor nou? Aud? Fix 1000 de bucati. Cam de 40 de ori mai putine fata de “normalul” din vremurile ok. Bani din royalties? O gluma. Poate din iTunes? Penibil de putin.

Si se pare ca astfel nu prea mai exista un mare entuziasm in randul tinerilor sa isi faca trupa – muzica ne-clasica e pe punctul sa inceteze sa mai fie o cariera juicy. Deci, dragi pirati, pregatiti-va pentru o lume in care o sa va piratati prietenii semi-amatori, muzicieni veleitari de weekend. Deloc neasteptat, “pasarea pre limba ei piere”.

A, da? Ne dam exotici?

Numarul trecut de Creative Review avea chiar coperta facuta de niste ortaci din Peru care isi castiga existenta facand afise pentru concerte de “chicha music” – echivalentul local in popularitate al manelelor noastre. Ceea ce ne-a facut sa contemplam si noi posibilitatea de a deschide cufarul cu “memorabilia de comunicare” adunata in ultimii 10 ani de "ComCom Travels" (aici Rusu & Bortun ar fi trantit un TM).