Vreo 70 de ani dupa.

Pohta ce-am pohtit s-a intamplat din nou: parasutiste in ii, cu ocazia concursului de “punct fix” Ordinul Smaranda.


Rezumand, conform succintei relatari a Deliei, “fetele foarte incantate, aeroclubul prieten, suficiente aparitii media. 
toate sansele sa se intample din nou si la anul.” De castigat, a castigat Steliana Popa.


Sare de la 15 ani si e locul 6 in Europa la punct fix – e prima femeie din clasament (si primul junior clasat). Iar asta se intampla in conditiile in care Steliana sare fara sa aiba parasuta “tunata”.

Carioca pe coperta lui Archive.

Pentru o bere - poloneza, evident; la noi nu-ti trebuie Carioca ca sa pozezi o sticloantza verde si atat.

Si, la polul stilistic opus lui Carioca…

Un fel de omagiu postum cartoon-urilor care aproape ca au disparut din ziarele noastre. Am incercat sa inviem obiceiul, sub “sponsorizarea” lui UniCredit, vis a vis de creditele pentru locuinta. Finalmente, de data aceasta au sfarsit mai aproape de ideea de macheta de presa decat de cea de “daily cartoons”, dar promitem ca nu ne vom da batuti. Am desenat 25, in media plan se pare ca a fost loc doar pentru 7 diferite. Aici, 5 dintre ele.

Smaranda B.

In august 2009, biciuiti de RedBull sa facem si niste evenimentzele cu specific national, ne-am adus aminte ca romanii – desi nu sunt taticii sportului extrem – sunt totusi mamicile lui. Asa ca am propus o chestioara nu doar pentru resuscitat interesul pentru parasutismul feminin (unde nu stam rau, desi nu stie nimeni chestia asta) ci si pentru resuscitat interesul in ispravile domnisoarei Smaranda Braescu.


Cat se poate de taranca ca extractie, Smaranda Braescu a fost prima femeie pilot din România si prima paraşutista brevetata din România. Mai interesant - atat pentru noi cat si pentru Red Bull - este ca Smaranda (dupa ce a stabilit un record de traversare a Mediteranei) a devenit campioană europeană la paraşutism in 1931 şi campioană mondială la parasutim în 1932 cu un salt de la 7200m, record nedepasit vreme de 20 de ani.


A facut Frontul de Est si a murit in 1948 dupa ce a fost condamnata la puscarie pentru ca a semnat o scrisoare care denunta alegerile falsificate din ’46. Dusmanca a poporului, va sa zica; that’s our girl – si fibra si morala. Detaliu induiosant, deseori sarea cu parasuta in costum popular romanesc. Pai daca nici ea nu e un role-model, nu stim cine ar mai putea fi.


Un an mai tarziu de la propunere, voila, courtesy of the local RB team:



Va urma.

"Un zambet, o floare, o raza de soare".

Era ceva profund in neregula cu recreerea foto pentru Tabu a “stilului Mad Men”, dar – pret de 15 secunde – nu stiam exact ce anume. Dupa care ne-a picat fisa: in versiunea romaneasca toata lumea zambeste in draci; zambete largi sau tuguiate, false sau sincere, din buze sau din obraji, insa toti sunt doar un zambet.


Un superficial control al fotografiilor din box-set-ul Mad Men ne lamureste rapid – in “original” nu se zambeste, dimpotriva.


Deci pozatilor nostri fie le-a fost frica sa nu cumva sa para neprietenosi, fie le-a ajuns a doua natura sa zambeasca ca apucatii, non-stop, si acum nu se mai pot impiedica nicicum sa nu-si placheze pe fata un zambet “pentru client”. Insa, dupa cum vedem zi de zi in ultima vreme, nici zambitul nu prea mai ajuta cum ajuta acum 5 ani.

Din nou, iarasi.

Ne-am cumparat si noi doua taloane la “tombola” Effies 2010 – teoretic editia unde se aleg ‘the men from the boys’ – adica cu cazuri din 2009, anul in care dejectiile au lovit aparatul de aer conditionat si cam toate categoriile s-au dus in cap. Amandoua cazurile sunt pe “financial services” (acest Dunkerque al marketingului din ’09) - unul pentru ING si celalalt pentru UniCredit.

Recuperat(e).

Un print din 2003 - perechea relativ celebrului spot radio “cu ariciul” - pe care l-am dezgropat ieri cu ocazia confectionarii unor “credentials” pentru un pitch la niste cosmetice. Dar mai mult ne-a miscat exhumarea – cu aceeasi ocazie – a unor alte propuneri pe aceeasi tema: