Rafinament de sezon.

Domnii de la Real folosesc un fin food stylist (sau artist contemporan, inca nu ne dam seama prea bine) pentru revistuta dansilor. Iata-l la lucru in aceasta ilustrare a celebrului cliseu din povestile copilariei, acela cu “unde iti stau picioarele, acolo iti va sta si capul”.

In alta ordine de idei, de ce oare nu suntem lasati sa facem pentru clientii nostri felicitari de sezon din aceasta zona estetica? Oricum, stim ce apreciaza romanii de sarbatori: porcul masacrat, nicidecum ingerasii cu trompetutze. Si atunci de ce nu le dam ce vor?

Bidineaua bate plasma. Oricand.

71 de panze, diferite intre ele, pictate manual de Dan & Mihaela de la New Folder si fluturande in 7 mari orase, in balcoanele unor cetateni obisnuiti, carora le multumim si pe aceasta cale si le uram sa isi ia ceva dragut de banii respectivi.

Expozitie de arta plastica contemporana?

Nu! E editura De Agostini! Si al lor “corp omenesc”, care a bagat in boale si cheltuieli cvasi-totalitatea parintilor din Republica Romania. A, ca tot se batura oamenii pe “marketing idea of the year” la Inspire-ul lui Manafu – asta era, oameni buni, n-o mai cautati. Sa isterizezi copiii cu niste bucati de plastic, serializand rinichii si plamanii unui om - nu-i vine oricui ideea sa se imbogateasca dand intai jumatatea din fata a barbatului si abia dupa inca 2 numere jumatatea din spate, dupa ce ai dat prima jumatate din femeie.
Felicitari si tineti-o tot asa: cate un organ pe numar.

Dar am si eu o intrebare: de ce copilasii au voie sa vada penis – fie el si de plastic - dar noi nu mai avem voie sa folosim in publicitate nici macar cuvantul “laba”, chiar daca e vorba de una din acele 4 chestii pe care le folosesc majoritatea mamiferelor ca sa se deplaseze si nicidecum de cuvantul care desemneaza in mod familiar onania? Cui ii foloseste aceasta prudenta pudibonda?

Din 2002 – cand ni s-a intamplat prima data sa ni se cenzureze cuvantul “scula”, de catre Connex (desi in lacatuserie nu exista alt cuvant generic pentru instrumentele respective) e din ce in ce mai rau, si de la an la an se imputineaza numarul cuvintelor din limba romana acceptate de departamentele de marketing. Departamente care n-au insa nici o problema sa “celengiuiasca asumptzii” de pilda. Asa ca mi se pare momentul sa challenge-uim si noi assumptia conform caruia “scula” si “laba” trebuie musai inlocuite intr-un text cu caini si strungari.

Ce sunt avortzeii? Cum procedam?

Inca un fenomen demografic interesant pentru breasla – “avortzeii”. Daca e notoriu ce e cu “decretzeii” (eu insumi fiind unul) e mai putin evidenta “groapa” demografica care vine. In 1990 odata cu espadrilele Champ, berea (si familia) Guldenburg si Adidas-ul Torsion, in viata romanilor a intrat cu frenezie si chiuretajul legal. E, aici e aici: supravietuitorii vor implini la anul 18 ani. Si sunt al naibii de putini. Scaderi de vanzari - mai ales pentru rahateniile de larg consum ‘eftine si cool? Da. Probleme cu forta tanara de munca? Evident. De aceea ne uitam cu incredere la tinerii chinezi si indieni, oricand destui, oricand disponibili, speranta noastra intr-o zi de maine mai buna.

Ni se pare corect

“Benchmarking.”

Daca ii intalniti din intamplare, spuneti-le baietilor care au promovat aceasta televiziune prin satelit, din orice tara ar fi ei, sa participe neaparat la Effie. Si sa ne dea si noua un mail cu strategia lor, ca pare bunicica. Si poate pot si ei sa puncteze la "best use of research", cine stie.

Cu 25 de ani inainte de Dobrin.

Anul asta se fac 25 de ani de cand a dat coltul unchiuletul nostru, al tuturor, care ne-a dat o paine si ne-a facut sa credem ca asta poate fi o meserie onorabila. O meserie care te poate implini, o meserie pe care poti sa o faci si stand drept si nu doar aplecat, cu chilotii in vine. Primul om din advertising care a crezut ca mai conteaza si destinatarul, nu doar expeditorul. Si singurul om din biznis ale carui panseuri sunt valabile 100% si 50 de ani dupa (spre deosebire de impostorul ala de Ogilvy) – poate pentru ca Bill Bernbach se baza strict pe bun simt, adica ceva rar dar care nu expira niciodata. Un fel de Dobrin al advertisingului mondial, numai ca asta nu machea atat de tare. Sunt curios cati dintre baietii din DDB mai stiu de la ce vine “B”-ul din numele lor si daca au sa-i faca parastas anul asta. Oricum, vorba aia, “vesnica pomenire”.