“Da mama cu tweet-u-n mine!”
Diana ne-a seminarizat in mai putin de 160 de propozitii despre Twitter & aplicatiile dansului precum si varioase cioace legate de posibilitatile exploatarii “pasaricii”. It was about time, avand in vedere interesantele concluzii rezultate in timpul lui “DamUnDodge”. Unde mai pui ca pe AdAge-ul de azi era povestea domnisoarei Carri Bugbee, cea cu proaspat infiintata Supporting Characters, o agentie specializata strict in promovare prin Twitter, strict pentru companii din media & entertainment.
3 comentarii:
si proba practica e organizata in moldova? uite ce scrie aici:
http://edition.cnn.com/2009/WORLD/europe/04/08/moldova.unrest/index.html
Intotdeauna m-au ingrozit specialistii in lucruri foarte mici – vezi Twitter, Facebook etc. – numarul mare de utilizatori nu le face mai mari, nu sunt spatii in care utilizatorii reprezinta un trib care danseaza in jurul focului pe aceeasi muzica. Shortest way to losing the big picture. Specialistii astia sunt oamenii care au vazut moartea televiziunii de cateva ori in ultimii 5 ani. Gata, lumea cauta pe net, la dracu’ de teveu and so on. Cautatul pe internet e o comoditate pana cand devine o povara, din cauza “invaziei” de informatie. Urmatorul pas e intoarcerea la teveu, care devine optiunea comoda, unde ti se livreaza lucruri fara sa le cauti. Urmatorul pas nu inseamna urmatoarea era – e alternanta fireasca de pe parcursul fiecarei zile. (E foarte adevarat ca trebuie privita diferit televiziunea, insa nu atat din cauza internetului cat din cauza numarului mare de optiuni intr-un TV set.) Exact la fel e si cu Twitter-ul asta. E o mare treaba pana cand e concurat de o gramada de alte mari treburi care necesita o alocare de atentie si timp de nivel asemanator. Mai mult, marea gafa pe care au facut-o “expertii” in cazul Facebook, cu extensie in Twitter (si de care inca nu s-au vindecat) e excesul de vointa in sensul utilizarii platformelor astora pe post de medii de advertising. Doua greseli imense:
-social media, nu este un mediu, ci o unealta;
-e o unealta de marketing, nu de advertising.
(sigur, ii zice social media, cum sa nu fie mediu?! Este mediu, dar pentru utilizatorii carora li se adreseaza, nu pentru “parazitii de comunicare”; asta e marea diferenta fatza de TV – utilizatorul detine controlul, pentru ca ASTA e scopul internetului; in momentul in care ii afectezi controlul, esti SPAM.)
Social media e o foarte utila jucarie pentru statistici. It’s about time we played it by the numbers. In cateva secunde poti extrage date gata organizate in 344578623 de categorii, cu tot cu analiza repetitivitatii unui utilizator in X numar de categorii. Asa ceva era o munca extrem de imprecisa, de foarte lunga durata si cu costuri extrem de mari not long ago. Totusi, prea putina lume e interesata de aspectul asta. Exista zone de gravitatie naturala pentru diverse categorii, insa in loc sa ne folosim de gravitatia naturala a utilizatorilor in jurul unei anumite probleme, preferam sa gravitam noi in jurul utilizatorilor si sa-i imbuibam de spam.
Nu exista nici un model artificial care sa nu contina in el modelul natural.
The more we ignore it, the more idiot we look, the less efficient we get.
Revenind la Twitter: nu vorbim de vreo revolutie.
Doar de popularitate pe termen mediu.
Produsele perisabile nu fac fundatia unor noi mentalitati care sa le excluda pe cele crescute in prelungirea instinctului natural.
Incredibil. Cat de interesant de irelevante sunt comentariile astea. Bine ca macar sunt lungi.
Trimiteți un comentariu