Pif est mort.
Adica tocmai a dat faliment. Ne cam strange asa, in cosul pieptului, e ca si cum ti-ar fi murit unchiul care te-a invatat sa pescuiesti sau ceva asemanator. Asta pentru ca e indubitabil ca multa lume care a ajuns sa bage in publicitate s-a dezvirginat in materie de benzi desenate cu Pif Gadget (sau cu suplimentul dansului, Rahan – “fiul epocii salbatice”).
Nu de alta, dar Pif Gadget era singura revista de BD la care te puteai abona in Romania socialista, chiar daca pentru asta cam era nevoie ca mama ta sa fie amanta directorului Postei din oras sau ca tatal tau sa fie secretar de partid. Din fericire insa, exista o puternica piata second-hand, bazata mai ales pe schimbul de Matchbox-uri contra Pif-uri.
Evolutie a Vaillant-ului – unde toate povestirile erau serializate - USP-ul lui Pif Gadget (pe langa cadoul montabil pe care il continea) era ca e “tout en recits complets” – adica nu e cu ‘va urma’. Ceea ce l-a facut foarte popular pentru copiii fara rabdare. Insa intrau prea putine in tara, si oricat le-ai fi poshtit, nu aveai cum sa “acoperi” prea multa lume. De unde si catastrofa vizuala de astazi, cu majoritatea romanilor handicapati vizual pentru ca creierasul lor nu a fost stimulat de mic cu comics-uri; sa fim seriosi, doar cu ultima pagina din “Cutezatorii” nu se facea primavara.
De aceea, poate ca e explicabila ura de astazi a multor clienti pentru tot ce inseamna ilustratie in advertising (“ce ba, produsul meu e pentru copii?”) si tot de aceea poate ca e explicabila iubirea aproape exclusiva a tratarii realiste, “la fotografie”.
Exista vorbe sa-i facem un mic parastas cu ComCom-ul, in memoriam, “a Pif-party”, cum s-ar spune. Pana una alta, daca l-ati cunoscut pe raposat, va rugam sa ne spuneti care era personajul vostru favorit din Pif (al meu era Gai Luron).
7 comentarii:
krapulax-de la codin
Pif nu a murit.. va trai pentru totdeauna in inimile noastre pentru ca noi il iubim.
Si inca mai exista pe unele pungi de pufuleti! ;)
Pif was the best!
de moda veche: Dicentim, Octav
fara vreo logica anume, pe genul "fluxul memoriei", imi amintesc ca:
e singura revista pe care am "citit-o" cap coada fara sa inteleg o iota din limba franceza;
in clasa a saptea, umblam cu o camasa bleu, de pionier, pe care aveam copiate cu indigo personaje din revista (era moda la scoala 30 din constanta, toti pionierii umblau cu camasi tatuate);
am avut cred ca vreo 10 exemplare pe care, cand au inceput sa se destrame, mi le-a cartonat taicamiu intr-un tom cu care am adormit o lunga perioada, cu botul intr-un box de bd, inchipuindu-mi ca eu as fi fost acolo;
pentru o scurta perioada, placid et muzo mi se pareau cei mai misto din pif;
copiam din el, cu hartie de calc, chestii care imi placeau; mai putin pe pif, pe care stiam sa-l fac fara sa ma uit;
gologan
mie imi placea rahan, pif era mai de copii. rahan era cu coperte albastre, cartonate usor si pe spate avea un inel cu cap de mort, asa ii si zicea, desi la ora aia nu stiam ce inseamna 'bague tete de mort'. in rahan vedeai si tite, in pif nu prea.
Cronologic: Pifou, Dicentim, Supermatou si Leonard.
O mai tine minte cineva pe maimutica Fifi in revista Pif? A fost unul dintre personaje cam prin anii '70, daca imi aduc aminte bine.
N
Trimiteți un comentariu