“Hey-ho, let’s go!”
Hap, si-a-nceput: Scoala ADC.RO se intoarce, with a vengeance. Dupa cum spune si afisul, speram ca anul asta sa se inscrie cetateni mai decisi sa ne uimeasca in sensul bun al cuvantului cu pofta lor de-a ne lua painea de la gura si mouse-ul din mana.
Deci, stimati cititori, ne puteti ajuta dand sfoara-n tara despre scoala si inscrieri – pentru ca nimic nu functioneaza mai bine decat word-of-mouth-ul in astfel de cazuri.
Poate remarcati si ca e prima iesire in lume a noului logo ADCRO (zis si “creionul cu aripi”, zis si “musca galbena”), desenat de Sasa Lazar de la Cap si gazduit pe afisul facut de domnii Lupsa & Alexandrescu dupa libretul d-lui Gheorghe (zis si “Asociatii”) de la Gavrila & Asociatii.
9 comentarii:
ba, copywriterilor, invatati, dracu, sa puneti virgule unde trebuie. intre "profesionisti" si "teoreticieni". atentie, ca nu sinteti gazetari sa scrieti asa.
Intrucat urmeaza un mesaj nu tocmai in spiritul sarbatorilor de curand trecute, cred ca e necesar sa mentionez ca apreciez initiativa si persoanele implicate (with Serban Alexandrescu being my favourite). INSA:
Mesajul afisului e foarte bun, executia e absolut dezarmanta din punct de vedere grafic, in sensul prost al cuvantului, ca sa inlatur orice dubiu. N-as fi crezut niciodata ca un curs intitulat HOW TO/NOT TO CROP n-ar fi inutil. Uite ca nu e inutil. Serios acum, o compozitie deschisa ciopartzind doua fetze de pe margine conduce clar la niste exercitii de imaginatie intru completarea anatomiilor alora, fapt care nu mai lasa timp si chef pentru analiza zonei centrale a imaginii. Asta pe langa faptul ca din bun capat avem o mai mare sensibilitate fatza de cropul anatomic as compared with cropping a glass of milk. Bonus, avem si o imensitate de zona scrisa cu font descrescator pana la “useless, it’s unreadable, I give up”. Galben pe gri = lesinat. Cine a trecut printr-o facultate de arte are instant o reactie de tipul “Oare chiar vreau sa fac toata viata afise de nunta?” – culmea, atmosfera de afis de nunta nu o da subiectul imaginii, ci executia in sine. Deci din punctul meu de vedere, viitori Art Directori seriosi nu se vor inscrie.
Dat fiind ca mesajul in sine e cu temele facute, sper totusi ca se vor inscrie viitori copywriteri buni. …In special pentru ca intrand pe site-ul ADC m-am oprit exact la “Ce spun studentii”, unde DUPA (ca asta e inspaimantator) experientza ADC tinerii au raspuns intr-o maniera constipata intr-un asemenea hal incat din nou revin la o mai veche concluzie: in tzara asta parca toata lumea sufera de boala comentariului literar. Si by the way, faceti bine si refuzati oamenii cu “out of the box”-u-n gura. Mi se-ntoarce pielea pe mine cand ma-mpiedic de expresia asta, mai ales cand e parte dintr-un text care nu e nici macar in the box, e in toaleta de-a dreptul, ca sa folosesc versiunea eufemistica a termenului… Citez fara sa dau nume, poate n-o descopera nimeni: “Scoala ADC a fost un efort, atat finaciar cat si fizic.” – din pacate se pare ca n-a fost si unul intelectual. …Si nu din motive de genialitate care conduce la effortless solutions. Pentru o reala eficientizare a eforturilor financiare si fizice, incercati o sala de fitness.
Mare atentie pe cine atrageti in prima instantza la “scolile” astea alternative. Cu ei ramaneti, restul se bucura de libera circulatie europeana si de munca pe internet pentru altezaridesoarepline. Vazand interviurile de pe IQads cu Bogdan si Serban m-a cuprins optimismul ca uite, dom’le, mai sunt si altii care se bucura de criza asta ca de o unealta de selectie si de reasezare a lucrurilor. Tare mi-e sa nu ramana teoretica bucuria asta. Nu stiu cum sa formulez ideea altfel decat ca indrazneala trebuie promovata cu indrazneala si rafinamentul cu rafinament.
Evident, n-o sa ma creada nimeni ca am scris cu tot dragul.
_______________________________
note: I’m in incurable optimist.
It's a Hegarty disease.
am si eu o dedicatie pentru livu david:
http://www.youtube.com/watch?v=tz9d0gU5mHE
anca, ai albit (jos) de nervi! daca nu iti iese cu distonocalm, da-i cu zoloft si vopsea de oua.
:( .. o mare dezamagire. Sincer sa fiu, ma asteptam la mult mai mult din partea primelor shopuri de creatie pe care le are Romania. Acum pe bune ... cum sa vina cineva sa se inscrie la o scoala de publicitate cand scoala de publicitate se promoveaza in HALUL asta. S-au dus dracu' credibilitatea si legendele. Astazi ... nu mai avem eroi ... tre sa gasim singuri lumina. Imi pare sincer rau ca s-a dovedit inca odata ca PR-ul e o arma puternica.
P.S.: Nu vreau sa stau sa si exemplific analizand Ad-ul respectiv. Oamenii care au participat la nasterea lui, nu pot fi judecati ca niste juniori. Ei erau "eroi"!
This is not advertising.
despre crop-uirea criticata de anca: daca tai de tot meclele din stanga si dreapta, pierd contextul (plus ca ma concentrez prea tare pe cei 2 si pare "staged"). daca le las meclele intregi, am brusc 4 personaje & haos (basca ca deranjeaza teribil trimiterea in stanga si-n dreapta prin privirea "intreaga" a celor 2). evident ca am incercat si asa, si asa. ceea ce dovedeste inca o data ca meseria asta e despre practica si incercari si alegeri. si mai putin despre teorie. pentru ca teoretic anca are mare dreptate, insa practic, e mai rau cum zice ea.
serban alexandrescu
“daca le las meclele intregi, am brusc 4 personaje & haos”
….which is why god said “Let there be light! But only where you need it.”
Iluminarea locala e o alta poveste, care, culmea, ar ajuta imens intreaga imagine.
Insa nici macar nu despre asta e vorba, fixam cropu’, nu-l fixam, ne place lumina, nu ne place. Vorbim despre Art Directors’ Club. Sigur ca instant am anumite asteptari in privinta vizualului, insa simplificand teoria si revenind la practica, eu ma uit la afisul asta nu ca tot absolventu’ de arte plastice. Ma uit ca tot omu’ pe care il atrage sau nu felul in care ii este servita informatia, incercand sa deduc cine face invitatia in cauza. Eu nu regasesc imaginea Headvertising in prezentarea asta. Sincer. E un compliment. (Zic numai de Headvertising, pentru ca restul intra sau nu pe blog-ul asta si e necinstit sa nu le dam dreptul la replica.) Serban, pe o scara de la 1 la 10, cat de tare te reprezinta afisul asta? Daca e mai aproape de 10 decat intuiam eu, e perfect. Se vor inscrie oamenii potriviti. Succesul unui lucru bine facut in mod sigur nu depinde de parerea mea, asta pe langa faptul ca parerea mea are din start mai putina greutate decat a ta, din “simple” motive de experienta. :)
Chit ca personal oricum nu cred in eficienta scolilor de publicitate (nici in a alora pe bune, nici in a astora alternative, care demonstreaza ineficienta primelor), daca ar fi musai sa aleg intre un placement la o multinationala si scoala ADC, cu siguranta ca as miza pe a doua – friends know (why) I hate multinationals. Am eu un fix cu agentiile independente and here’s why.
Wide hugs.
Anca, te tot strofoci sa spui si tu ceva da nu-ti prea iese. Te "sufoca" talentul, citesti printre randuri si scrii...cu tot dragul.
Trimiteți un comentariu