Da!

luni, aprilie 21, 2008

Dupa Riney, se duse si Arden.

Adica dl. Paul Arden, unul din adevaratii vremurilor bune londoneze. Cu mult coi pe vremuri, deseori la doar doua degete de absurdul pur, stiind bine de tot cu fotografii. In ultima vreme insa cunoscut mai mult pentru cartuliile motivationale scrise la pensie si vandute pe aeroporturi pentru juniorii intorcandu-se de la shoot sau de la postpro. Desi au in ele mult adevar (in ciuda continutului scazut de semne) nu ma pot totusi impiedica sa constat ca ele promovau ca model de personalitate pentru advertising exact genul de napoleoni de-mama-futatori de care oricum publicitatea poseda in exces.
Cu toate astea, mi-ar fi placut sa fi vazut una din “conferintele” sale. Dixit Advertising Age:

“His public appearances were talked about for years. In one industry talk, he stood silently next to a woman playing the cello. Another time he gave a speech with a naked man on stage, demonstrating that a person is a blank canvas. And he once hired an actor to babble onstage while Mr. Arden displayed meaningless charts. His point was that although no one in the audience knew what was going on, they would never forget it.”

7 comentarii:

Anonim spunea...

asta cu aparitiile publice to be remembered, ce sa-ti povestesc

uite si-alt circar
http://www.telegraph.co.uk/arts/main.jhtml?xml=/arts/2007/06/10/svkaye10.xml

Craciun spunea...

Draga Anonim,
Eu cred ca tu ai o parere foarte buna despre tine si un ego prea mare. Ma gandesc ca poate ti-ar prinde bine sa mergi mai mult timp pe la biserica, si-ai incerca sa traiesti experienta "fericirii crestine". Poate astfel ai putea deveni un om mai intelegator si chiar umil.
Iti multumesc.

Anonim spunea...

asa este, ego mare, dar a mic, de la anonim.

trecind lejer peste ce ai zis, asta era linkul:
http://www.telegraph.co.uk/arts/main.jhtml?xml=/arts/2007/06/10/svkaye10.xml

Craciun spunea...

Draga Anonim,
Am citit articolul respectiv, nu trebuie sa repeti de doua ori. Stiu cine e Tony Kaye, am vazut cam tot ce-a facut, chiar si Lake of Fire. Stiam de ceva timp ca a luat-o razna rau de tot, deoarece am cunoscut la un moment dat un regizor italian care il stia personal si am vorbit despre el.
Ce nu inteleg eu, este cum de ti-ai luat dreptul de a critica niste oameni care chiar si in "nebunia" lor sunt mai plini de viata decat orice creativ asa zis "nebun"
de la noi din tara? Plus ca "nebunia" lor face sens, daca stai putin si te gandesti, fara sa privesti cu superficialiate si superioritate situatiile sau pe respectivii oameni.
Aaa, si sa stii ca lui Iisus ii pasa si de tine.
Iti multumesc.

Anonim spunea...

nu imi apare linkul tot in mesaj, de aceea ti l-am dat din nou.
si am zis de tony kaye doar ca sa iti arat cat de false mi se par nebuniile astea publice si programate. atata tot. performance-uri de buzunar.

in rest, n-am auzit de acel publicitar care a murit, am citit doar cat de epustuflante gaseai iesirile la scena deschisa ale domniei sale si mi-am zis sa iti sugerez ca nu e singurul circar de acest gen.

la final, nu uita: jesus saves but i spend.

Anonim spunea...

Craciun, sa mor in fosa, erai prieten bun cu regizorul italian, sau asa, ce mai faci?, ce mai face Tony Kaye?

Craciun spunea...

De fiecare data cand ne vedem stam la taclale. E adevarat, asta s-ar putea sa nu ne faca cei mai buni prieteni.