“Cumplit mestesug de tampenie”.

Pentru un pitch, a trebuit sa facem un animatics. De fiecare data cand facem asa ceva (rareori, din fericire) am o senzatie similara cu aceea care te pocneste dupa ce lovesti un caine cu masina. Ai facut ceva profund nasol dar inevitabil. Imi aminteste si de inecatul pisoilor. E groaznic, dar – din motive care iti scapa – trebuie sa o faci.



Mi se pare infernal ca – dupa cum reiese din povestirile breslei – in 2009 exista totusi atat de multi clienti, consultanti si firme de research care nu isi dau seama, dupa atata vreme, cat de stupid este sa duci omul teoretic mai aproape de produsul final, dar practic la zeci de mii de leghe de feel-ul unui video adevarat.



E ca si cum te-as intreba ce parere ai despre o gagica prezentandu-ti-o pe sora ei geamana, care insa e moarta si teapana dar pusa in miscare din cand in cand, sacadat, cu un mecanism de ceasornic.