Exista masina timpului.

Dovada, la Muzeul Brukenthal: portretul unui barbat, leit Serj Tankian. Serj o sa cante la Sibiu abia pe 14 august, tabloul insa e vechi de vreo 300 de ani.

Excavari, cu doua branduri decedate.

De fapt, doua sub-branduri: MyX si Xnet (observam aici fetisul defunctului Connex pentru sub-branduri cu un “X” in ele) Pozele sunt ale lui Bumbut, pe vremea cand era voie si cu tigani netrecuti prin casting si cu modele internationale exhibate pe acoperisuri extrem de nesigure.


MyX-ul e din 1999, art-director Milos Jovanovic iar Xnet-ul din 2001; art-director Ovidiu Lupsa – topping pe un blat de Lazia-Cel-Mic (care ultima data cand stiam de el, ajunsese pe la R/GA). Remarcati si formatele demodate in care se asculta muzica pe G3-uri (cine avea).


PS: si ca tot ne balacim prin istorie recenta, azi a trecut Ciubi pe la noi - are un proiect genial legat de istoria/trecutul ilustratiei in Romania. O sa va tinem la curent, pentru ca merita.

Precizari de la Erevan.ro

Avand in vedere speculatiile aparute pe Internet in ultima vreme despre venirea la Head a Bogdanei Butnar, suntem in masura sa va declaram urmatoarele: Bogdana nu a venit la Head ci a plecat; si nu in 2010, ci in 2005. Sa ne trazneasca Al de sus daca nu chiar asa stau lucrurile. Cel putin deocamdata.

Excavari, cu mobile candva moderne.

Partea a III-a, zisa si penultima: o serie facuta pentru Connex prin 2001, pe vremea cand canadienii de-l fondara nu puteau pricepe nici in ruptul capului de ce peste tot in lume oamenii dadeau SMS-uri de le cadeau degetele, numai romanii nu.

Intre timp, stim de ce (lene, lipsa de rabdare – ambele tipice si destul de specifice – plus placerea de a fi vazut vorbind la mobil; in 2001 asta inca era o treaba de status) dar atunci ne-am chinuit cu niste campanii in sensul asta. Iata cateva executii dintr-o serie destul de lunga, scrisa de Ciprian Tudor, pe vremea cand din mobile ieseau antenele.

Stiu la ce film o sa mergeti.

Ma duc la Shrek si ce vad in hol? Un afis: "The Social Network - The Movie". 'Opa. Regizat de Fincher. 'Opaa.
Iata unul din trailere, aici - dovada ca poti filma un screen de social network si totusi sa iasa ceva cat de cat interesant. Sper insa ca n-o sa fie tot filmul asa.
In Romania, singurul posibil subiect similar cu vagi sanse de succes de casa ar fi "OTV: Comedia".

“Sit-down comedian”

O colaborare cu Sergiu Floroaia (“comediant de-an picioarelea” in viata de zi cu zi) & Toma Alexandru - au fost facute pentru inviorarea ‘sales room’-ului digital al lui UniCredit Tiriac; titlul postului vine de la faptul ca avem mari dubii ca Sergiu statea in picioare cand le-a facut.

Excavari, cu presedinti si camioane.

Nu doar Bolivar, ci si sotii Ceausescu au vazut din nou lumina zilei saptamana asta – pare o adevarata moda - drept pentru care ne grabim sa va prezentam si noi alte lucruri dezgropate in “sesiunea D.O.R.”


Iata deci partea a doua, featuring una din primele lucrari facute pentru Antena, in 1998, din prima lor campanie de imagine (art era Milos Jovanovici) si un Mercedes de prin 2002, all facts & figures.

“Ridica-te, Lazare!”

Si brusc, s-a ridicat si a umblat (ei, nu chiar asa de brusc). E vorba de Lazarul nostru, Vlad, care s-a decis sa iasa – macar o vreme - din minunata lume a advertisingului romanesc. Asta in acelasi an fatidic in care, pe rand, Gerry Graf, Ty Montague si Alex Bogusky au avut cam aceeasi idée - Ok, Ok, pastram proportiile. Speram sa se desfuta un pic la cap undeva frumos. Dupa care, la un moment dat, nazuim sa i se aplece de libertatea si de posibilitatile nesfarsite pe care ti le da munca fara brief si, cine stie…


Unii zic ca le va lipsi baritonelul lui in permanenta schimbare de voce, altii regreta cel mai mult aparent infinita rabdare vis a vis de dorintele UniCreditului (iata, n-a fost chiar atat de infinita), insa eu unul voi deplange lipsa ‘ce draguuuutz!’-urilor spargatoare de gheata din debutul prezentarilor la clienti noi - comentarii invariabil generate de customizarea simpsoneasca a mac-ului penultimului baimarean de la Head. Dictatura constanteana poate deci incepe “in full”.


PS: daca aducea ieri suficienta bere nu se amestecau bauturile si daca nu se amestecau bauturile unicul baimarean ramas nu venea azi la 13.30 la job, cu o pisica moarta in gura. Si nici nu facea ieri poze tampite in stanga si-n dreapta.

Seria a patra incepe duminica.

Lansarea va avea loc in Times Square unde primul episod din noua serie Mad Men va fi proiectat live pe ecranele uriase pre-existente in piata; evident, lumea e incurajata sa vina imbracata vintage. Deci, daca cumva sunteti in New York si n-aveti ce sa faceti pe la sapte seara, iata “o idée de petrecere a timpului liber”.

In prealabil, am intrat pe site si am fost la un interviu digital la Sterling Cooper Draper Pryce. Nu mi-am putut depasi conditia – am primit tot un post de copywriter

Excavari, cu mineri.

Decat O Revista pregateste un numar care are aparent legatura cu negura inceputurilor publicitatii romanesti si cu istoria ei zbuciumata. Solicitati fiind sa dam niste materiale pentru el, am sapat din nou prin arhive si iar ni s-a incretit pielea pe noi vazand ce am descoperit. Remarcand ca nici Hugo Chavez nu s-a dat in laturi acum 2 zile sa dezgroape scheletul lui Simon Bolivar, am decis si noi sa serializam pe blog o parte dintre moastele noastre.


Acesta e un print pentru Antena 1 din niste vremuri mai nasoale decat astea de acum. Genul de vremuri in care iti baricadai usa de la intrarea in agentie si estimai cam in cate ore ajung iar minerii in Bucuresti. Apoi te intrebai daca sediul tau nu cumva arata prea bine pe dinafara si faceai pariuri cat o sa fie maine leul din cauza ‘evenimentelor’. Mai incercai sa ghicesti si cati dintre clienti au sa renunte in cele din urma la biznisul lor din Romania din cauza raidurilor domnului Cozma Miron; si daca nu cumva ar fi mai bine sa renunti si tu la biznisul tau din Romania.

Sufland greu in ceafa bulgarului.

Trecand in Bulgaria - cu bacul global, bineinteles - am constatat urmatoarele: bulgarii au editii locale ale revistelor L’Europeo, Rolling Stone si FourFourTwo. Subliniem faptul ca "20 de ani dupa" noi continuam sa nu avem vreo revista buna si vitala de muzica si nici vreo revista de fotbal serioasa, cu continut civilizat & avizat.


Altfel, cu bergenbier-ul local, adica Kamenitza, in trecutul foarte apropiat castigai bilete la Rammstein si DVD-uri cu Metallica. Ia te uita la zarzavagii, fac ce fac si tot inaintea noastra sunt.

PS: unde mai pui ca acolo pana si hipsterii au toboganul lor dedicat.

Hush-hush.

Am castigat un pitch dar – parte a contractului - nu avem voie sa cotcodacim “in full” decat cand va incepe campania. E mai frustrant decat ati putea crede.

“Creditul pentru orice echipa”

Asta vis a vis de faptul ca unul din clientii nostri s-ar prea putea sa preia clubul de fotbal AS Roma.

Capul lui Mohawk vrem.

In ciuda aparentelor, Mircea C. nu ii scalpeaza pe accountii care ii dau deadline “maine dupa-masa”. De notat insa ca a asteptat cu aceasta extravaganta capilara pana a trecut Medicina Muncii si ale sale teste psihologice - deci e mai normal decat pare. (chiar, pe la voi a fost medicina muncii? Daca da, ati putut face testul cu macaroanele invalmasite in mai putin de 5 minute?)

Radiourile virale.

Socoteala de acasa nu e chiar identica cu cea de pe YouTube: adica, am vrut sa fie “virale” si pana la urma au fost. Dar nu chiar cand am vrut noi. Si nu neaparat exact asa cum le-am pus noi. Insa un slide-show facut de un 'consumer' (vorba vine) folosind spoturile radio pe care le-am produs acum 2 ani pentru Foltene tocmai a trecut de 800 000 de vizualizari pe You Tube (primim o prima, ceva?) fara nici un fel de seeding, fara nimic. Multumim, inca o data, Consiliului National al Audiovizualului. Cand facem milionul de vizualizari, le oferim o bere (probabil Noroc).

Ultimul post legat de mondial, pe bune.

Din pauza publicitara teverista, cei mai multi au ramas cu dl. Zidurean si vinurile anagramantului sau comanditar (ONIV adica “Vino” pe dos, got it) Noua insa ne-a placut cel mai tare anuntul TVR despre cum anume poti trece televizorul din modul “full” in modul “squeeze”. Pentru ca ni se pare metaforic si premonitoriu pentru o tara intreaga care in lunile urmatoare va trebui sa invete sa treaca “din modul full in modul squeeze”.

Comics vs. animatics.

Inca un pitch cu TV la rubrica “mandatory”. Tehnofobi & retrograzi cum suntem, in loc sa facem animatics-uri cretine pentru prezentare am ramas fideli storyboard-urilor, insa am incercat sa sugeram “lungimile” & montajul prin procedee de banda desenata.



Iar la zborul de intors (actiunea s-a desfasurat in provincie) ne-am ciocnit in “revista de spatar” de o creatie proprie. Intotdeauna e instructiv sa devii o clipa ‘target’.

Blestemul marketingului la World Cup.

Stiam ca nu degeaba exista proverbele “nu-i pentru cine se pregateste…” sau “socoteala de acasa nu se potriveste…” dar parca niciodata plasa luata de marile branduri n-a fost mai mare ca la mondialul asta. Pepsi i-a blestemat cu atingerea lui pe Henry, Lampard, Messi si Kaka – all shot down in flames.

Nike i-a nenorocit pe Drogba, Cannavaro, Rooney, Ribery si Ronaldo, cu tot cu echipele lor (e drept, obtinand in schimb 19 milioane de hituri pe YouTube)

Si ce ghinion pe norocosul Adidas - care ani de zile i-a tot pus par in photoshop lui Zidane (iar acum ii ascunde chelia sub o gluga de treining) - sa aiba drept unic marcator in finala un spaniol mic si urat, cu chelie “michimaus”.

De ieri, in colectia domnului Shadow.

Mi-am zis ca unde merg 60 000, mai merg inca 2 viniluri, cate vreme sunt post-moderne. La schimb, dl. Josh Davis a scris, dupa dictare, cuvantul “Golo” pe unul din exemplarele seriei limitate “DJ Shadow Handmade” (mai précis pe numarul 135 din serie) Astfel, m-am facut cu un cadou multumitor pentru direftorul nostru, de azi intors din binemeritata vacanta. Vorba ceea, “sucking up to the bosses will get you far in life”.


Cat despre show-ul propriu-zis, “afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul”, la propriu. Vopseaua a fost asigurata de proiectiile sferice ale lui “my friend from San Francisco”, iar leopardul mixa chiar in bila pe care se proiecta. Amanunt amuzant, in atata electronica pe metru patrat, bila se rotea manual, cu forta fizica a dj-ului, dr. Parnassus-style.






Genial si - vorba lui Dan Diaconescu - “nici nu stiti ce ati pierdut” in caz ca n-ati servit manifestarea din vecini; pentru ca actiunea s-a desfasurat la 100 metri de agentie, la nou-re-deschisul eUranus.

Un deceniu plus anii cu Head.

Adica 10 ani plus 3. Sau poate ca nu e momentul sa fim superstitiosi si putem spune direct ca ING Pensii & Asigurari au implinit 13 ani - prilej de petrecere ecologica plus tatuaje (de la Ruxandra, fosta noastra Rock&Rollera) plus “zorbing” (neindicat daca ai stomacul déjà plin de cocktailuri)


La fata locului am remarcat un angajat care ar fi fost linsat instant pe vremea cand compania se numea Nederlanden.


De asemenea, ne-am indignat vazand unde poate ajunge informalitatea la un CEO. Teneshi, alteta?


In incheiere, directorul nostru financiar incercand sa securizeze contul cu ambele maini. Remarcati privirea hulpava. Multumim de invitatie, cadoul mai incolo; ne ia 2 saptamani lucratoare, ca de obicei.

Ar putea fi meciul secolului.

Acum ca octopodul a transat si finala asta trebuie sa ne concentram asupra adevaratei finale a campionatului mondial - cel care s-a jucat in pauze: e vorba de inclestarea intre unsprezecele lui Ceresit si cel al lui Nutline. “Dom’le, faceti-le si voi asa niste picioruse si puneti-le sa dea la vinclu / Dar mai sunt unii care… / Si ce are, cine o sa vada?” pare sa fi fost brieful in ambele cazuri.





Ni s-ar fi parut misto sa ruleze chiar unul dupa altul in calup, dar se pare ca a avut totusi grija cineva de la media ca asa ceva sa nu se intample. Cu cine tinem noi? Cu Ceresit, evident; aceasta adevarata Spanie a ambalajelor care joaca fotbal in 3DStudio.

“Si, ciudata maimuta…” / “Care, ca sunt trei.”

Ne refeream la autorul celebrului slogan “Lasa-te purtat de val!”, care – hint – nu este bateristul. Au mai ramas 2 posibilitati deci.


(un posibil alt titlu de post ar fi fost: “Noi de ce nu stim sa ne distram asa bine?”)

Pot-pourri putred.

1. In sfarsit, posesorii de Range Rover-uri au ce au vrut – Victoria Beckham a fost numita Creative Design Executive pe marca atat de populara in Dorobanti si sectorul agricol Ilfov.

2. Coperti locale la un spot Dero adus de afara? Asta da economie la filmari. Probabil s-au gandit e bad business sa o scoata de tot pe Magda Catone din schema dar parca nici sa filmezi un spot local cand ai unul de pe retea nu prea se face. Si atunci trebuie ca a aparut minunatul compromis cu “prietenii” cehi ai doamnei Catone – “ce, cine o sa observe?” Uite, noi. Si noi spalam, si noi cumparam, si noi suntem target. Dati-ne deci inapoi spoturile cu Tanti Maria, or else.

3. Am vazut un billboard la Bilbor. Adica un bilbor la bilbor. Ce onomastica fericita, sper sa fi costat o gramada de bani.

4. Daca il cunoasteti ceva mai bine pe dl. Gheorghe, celebrul creative director, rugati-l frumos sa va povesteasca despre “prezentarea la pufuleti”, adica o fila de aur din istoria publicitatii mondiale. Cum episodul implica un batran, doi greci, un birou de sticla, o farsa si o dizeoza inca in activitate, nu putem s-o povestim aici; n-avem bani de dat la avocati.

Mie imi placea altceva.

“Not everything in black & white makes sense” zicea un spot mai vechi dar foarte misto pentru Guinness. La fel – in noua “incarnare” a site-ului dlui Petrisor Obae – spotul in alb si negru pus abuziv langa poza-mi nu are nicio legatura cu preferintele exprimate de mine in acest sens, la cererea expresa a “paginii de media”.

Si desi intre cele 5 favorite linkuite de mine era si unul filmat B/W, el era pentru FCUK, nicidecum pentru Apple-ul atribuit drept ”preferat al meu”. Da, acel spot Apple, cel cu geniile, cel pe care de aproape 10 ani de zile multe agentii dambovitene incearca sa il “adapteze” pentru vreo companie locala, in pofida faptului ca nu prea ploua cu genii sau produse geniale in Romania.

Serban

PS: mai jos, spotul French Connection care ma atinsese la lingurica; nu, nu are 12 milioane de hituri pe YouTube, dimpotriva.

In araba suna mai bine.

De parca n-am fi stiut si noi de la ce vine cuvantul trafic si ce inseamna el de fapt. Si, ca veni vorba, orele pierdute in traficul bucurestean se pot billui la client sau nu?

Retailerul Banutz, jucator in piata de radacinoase.

“Cobra-style”

Dupa luni de zile de presiune constanta aplicata pe Amarjit, a cedat in cele din urma si a adus bere indiana. Acum nu mai trebuie sa zburati la Londra ca sa beti Cobra la 660ml de la un indian cu licenta de alcool, puteti veni in Rahova la Ark pentru aceasta fitza subcontinentala. Nu, nu mai exista nicaieri in Bucuresti.



Preturile sunt insa cam cum credeti ca sunt, mai ales daca luam in considerare ca e dublu-import, cu taxele de rigoare & accize plus transport. Asta e vestea proasta, vestea buna fiind ca daca ceri inainte niste pappadum cu piper negru dai linistit si un milion pe un extinctor cu bere rece.



Above, the beer test pilots: Soimulescu si Solidox, care au avut onoarea la prima sticla de Cobra deschisa pe pamant romanesc - “cosmonautii sovietici au declarat ca se simt bine”.