Yeti in Rahova?

E vorba de negreata aia pe care o vedeti ca nu prea incape sub birou. Unii zic insa ca nu e Yeti, ci Mati. cainele Deliei. Previously featured pe blog cand era doar “mare”, deci de vreo 3 ori mai mic decat e acum.

Onomastica salbatica.

Indoor la un mall. "Giugumugu"? "Hacicabumbum"? Cum trec oare propunerile astea intacte prin focus grupuri? Ii invidiem pe autori, noi nu razbatem cu lucruri mult, mult mai benigne.

Cine face FIT la SUNY

La Heimat ajunge. Trecand in prealabil prin Amalgamated, Strawberry Frog, Mother si BBH, toate din New York. E vorba de dra. Tutungiu, descinsa pentru scurta vreme la Bucuresti si descusuta vis a vis de obiceiurile & flow-urile din departamentele de creatie ale sus-numitelor agentii din cv-ul dansei.



Idee: s-o plimbam ca pe urs prin toate agentiile locale, ca sa raspunda pe indelete la intrebarile creativimii care crede ca la noi totul se petrece complet gresit si ca exista undeva multe-multe agentii bune-bune unde ei au sa aiba parte - in sfarsit – de huzur si de intelegere. (Spoiler: ce au toate aceste agentii in comun? Conceptul de “9 dimineata” de pilda) Eye-opening, deprimant & tonic, simultan.

De facut in martie.

Asta pentru ca debutul de an a fost din nou cetos si paclos, ca si in 2009 dealtfel.

Involuntar sau genial?

Vitrina la mall. Fie mini-manechinele sunt o dramatizare a marilor reduceri, fie exista un vitrinier fantastic de ironic, fie e doar opera unui roman in Romania, tara celor mai comice si improbabile alaturari.

Uimit si deprimat de vestile aflate.

Dl. Godin (nu Seth, ci Nicolas) de la agreabilul duo francez intitulat, scurt, “Air”, mi-a impartasit cate ceva din parerile dansului despre halul jalnic in care arata industria muzicala post-internet. Adica dupa pirateria muzicala generalizata de astazi.

Se pare ca o regula de bun simt “pe stil vechi” zicea ca o sa ai la concert cam 10% din cumparatorii discului tau din tara respectiva. Adica, de exemplu, daca in Lisabona ai la concert 4000 de oameni, inseamna ca in Portugalia ai vandut cam 40 000 de exemplare din ultimul tau disc. Anul asta au avut 4000 de platitori la live-ul din Lisabona. Cate discuri au vandut in Portocalia in 2009, cu discul lor nou? Aud? Fix 1000 de bucati. Cam de 40 de ori mai putine fata de “normalul” din vremurile ok. Bani din royalties? O gluma. Poate din iTunes? Penibil de putin.

Si se pare ca astfel nu prea mai exista un mare entuziasm in randul tinerilor sa isi faca trupa – muzica ne-clasica e pe punctul sa inceteze sa mai fie o cariera juicy. Deci, dragi pirati, pregatiti-va pentru o lume in care o sa va piratati prietenii semi-amatori, muzicieni veleitari de weekend. Deloc neasteptat, “pasarea pre limba ei piere”.

A, da? Ne dam exotici?

Numarul trecut de Creative Review avea chiar coperta facuta de niste ortaci din Peru care isi castiga existenta facand afise pentru concerte de “chicha music” – echivalentul local in popularitate al manelelor noastre. Ceea ce ne-a facut sa contemplam si noi posibilitatea de a deschide cufarul cu “memorabilia de comunicare” adunata in ultimii 10 ani de "ComCom Travels" (aici Rusu & Bortun ar fi trantit un TM).

“OTV baisse dix centimetres.”

Cotele undelor Dunarii arata ca Dan D. a gresit spalandu-si instalatia si “imbunatatind-o”: toate masuratorile recente zic ca audienta OTV a cazut sesizabil post-revamping. Nu imi vine sa cred ca geniul audiovizualului nostru nu s-a prins ca poporul lui nu asteapta calitate din partea lui ci "grimy, dirty sleaze".

Nu decoruri scumpe trebuie, ci pori mari si par in nas in lumina verzuie de neon prafos. Nu de trav-uri in décor larg avem noi pofta, ci de cadre inguste si inghesuite, ingramadite chiar si mai mult de bannere si scroll-uri apocaliptice.

Danutze, ne e dor de claustrofobia incadraturilor tale, da-ne-o inapoi te rog. Ca rasplata, noi iti vom returna cuminti audienta pe care ai avut-o, cu dobanda chiar.

Din partea colegilor mei atenti la clientii atenti la colegii atenti la clienti.

Sase sasi in sase saci; Unul din materialele pentru promovarea in UniCredit a unei competitii interne vis a vis de calitatea “servisarii” clientilor bancii.

Zi Octave, vrei sa ne iei clientul?

Iata-i pe chestionabili nu doar ravasindu-ne parterul ci si relatia cu Red Bull, promovand pe blog inaintea noastra (ce-i drept, in felul lor dubios) Red Bull Illume - concursul de fotografie avand ca tematica "action & adventure sports". Adevarul e ca intr-adevar, daca vreti sa va inscrieti, cautati repede prin carduri fisierele castigatoare sau duceti-va urgentissim pe munte - cat mai e zapada - sa va rupeti gatul intr-un mod cat mai spectaculos si imortalizabil de catre prieteni (martori muti si consternati ai tentativei voastre de a castiga echipament foto in valoare de 30 000 euro basca o Leica S2) Ce insa nu s-a invrednicit Chestionabil sa va dea, sunt adresele de Facebook (www.facebook.com/RedBullIllume), Flickr (www.flickr.com/photos/redbullillume) si Twitter (www.twitter.com/redbullillume) ale competitiei.



PS: trebuie oare - in spiritul eticii bloggeresti - sa dezvaluim faptul ca am primit la un moment dat de la Red Bull un cititor de carduri Illume? Si un frigiderutz pentru sala de intalniri?

Mos Februarie.

Pachet de la W+K London. Sa contina oare un teanc de lire sterline, acum ca valoarea agentiilor din toata Europa de Est a scazut simtitor?


Din nefericire, sau din fericire, inauntru “erea decat” blogul lor printat, tiparit pentru al doilea an consecutiv. Cum, s-au repetat? Pai ce are, de ce sa omori ceva misto doar pentru ca e last year’s model? Mucho gracias, Neil, banuim ca e mana ta in maneca mosului intarziat de trafic.

Scufita Jennifer.

Cand fetitele care vand flori prin crasme imunde au cont de email, sfarsitul lumii nu poate fi departe. Iar cheltuielile cu net-ul in Romania ar trebui mintenas sa sara de 4% (cat au fost in 2009) Daca insa doriti trandafiri rosii la masa de Valentine’s, scoateti blackberry-ul si dati o chemare la jennifer_usa2007@yahoo.com.

Legenda unui om schimbator. Foarte schimbator.

Medium-shot la o agentie multinationala, apoi big-shot la o agentie la fel de multinationala. Dat afara la “restructurarea ‘09” de un om care nu putea sa inteleaga care e valoarea-adaugata pe care o adauga big-shot-ul pentru caruta de bani pe care o lua lunar.

Omite sa declare presei ca a fost concediat – de altfel nu prea cunosc nici un om dat afara in 2009 care sa admita ca a fost concediat; toti “au ales sa intre in consultanta”. In schimb declara presei cat de bine e sa fii consultant si cat de naspa sunt agentiile in ziua de azi, ce model “broken” au ele la baza si cat e de nasol e sa lucrezi intr-o agentie sau cu o agentie.

Dupa care, dupa scurt timp, se re-angajeaza intr-o agentie, la fel de multinationala ca si cea de unde fusese dat afara si nimeni nu are nici o problema cu asta. Nici el, care linge din nou unde tocmai scuipase 5 minute inainte (si unde linsese cu 10 minute inainte), nici cei care il angajeaza, nici media de specialitate care a prezentat in extenso si scuipatii si limbile, fara sa-si puna vreo intrebare.

Dupa cum va spuneam, e o legenda, nu o fabula, deci ma tem ca nu are vreo morala. Poate tocmai pentru faptul ca nu prea mai exista vreo morala, in general vorbind.

Probabil 4 recorduri mondiale absolute.

In ultimul numar al lui Red Bulletin (o revista editata de Red Bull care incearca - si in ultima vreme izbuteste din ce in ce mai bine – sa inceteze a fi o revista “de companie”) gasiti un interviu de 10 pagini cu Felix Baumgartner, de profesie “atlet” Red Bull. Foarte, foarte bine interviul.



Omul urmeaza sa faca urmatoarele lucruri, in cadrul proiectului Red Bull Stratos: se suie intr-un balon, urca cu el, dupa care sare cu parasuta dintr-insul. Atata doar ca in cursul acestei mici excursii ar trebui, cu niste noroc, sa se doboare 4 recorduri mondiale – cel de altitudine pentru un balon cu echipaj uman, cel de altitudine pentru salt cu parasuta, cel de durata in cadere libera si cel de viteza in cadere libera.

Asa, ca idée, se estimeaza ca dl. Baumgartner ar trebui sa atinga peste 1300km/h cazand liber catre casa. Asta da “brand activation”. Se poate muri din asta? Da, cam la orice pas al “desfasuratorului”, dar se pare ca advertiserul e impacat cu situatia; totusi cam orice om implicat in proiect a fost cosmonaut sau este inca sau a lucrat in diverse programe spatiale – pentru ca atletul nostru sare de atat de sus incat putem spune ca sare cam din cosmos.

PS: si daca puneti mana pe revista (drop by pe la noi sau pe la RedBull) si aveti web-cam intrati cu ea pe en.redbulletin.com/print2.0 – sunt 6 feature-uri digitally enhanced din revista.

“Ar trebui sa scriem si noi ceva despre petrecerea de 12 ani, nu?”

Da, dar nu stiu ce. Uite, mai bine 2000 de cuvinte, asta daca mai e valabila echivalenta aia imbecila cu “o imagine face cat o mie de cuvinte”:


“Vlad inainte”


si “Vlad dupa”.

La pianul la care multi clienti au incercat un “Marsul Magarilor”intre 1998 si 2000.

“Atelierele harniciei”.

2 zile de workshop cu “various artists” din ING – y compris consultanti – in care am incercat sa gasim ace “suitabile” pentru cojoacele domnilor & doamnelor care ne-au scapat in trecut si au ramas neasigurati. Plus, noi cuie batute in cosciugul teoriei conform careia e ineficienta abordarea directa a subiectului “moarte”.

“Ar trebui sa scriem si noi…” – part II

Antescriitorul a uitat sa zica ca s-au rulat clatite. Si ca Matache a dansat. Altfel, sfintele moaste au fost prizate moderat de poporeni (noroc ca s-a baut) pentru simplul motiv ca ii mana doar curiozitatea, nu si amintirele nepieritoare.



Din “activii” din agentie, doar “Mariana de la conta” mai stia cum e sa ai o chiuveta langa birou. In rest, numai Kati a mai prins primul sediu (si Mihaela, dar ea e in maternitate de concediu, desi a trecut si ea pe la petrecere) Ovidiu a avut doar interviul de angajare in sediul vechi, deci practic nici el nu a bagat in “Caragiale” (sediul era in “Intrarea Caragiale”)



Noroc ca a venit Ciprian Tudor, care mai stia cum era in “submarin” (locuinta servitoarelor, un coridor lung & ingust) iarna, cand poshtea cu Serban unicul calorifer cu ulei, pe care trebuia sa-l iei intre picioare ca sa te incalzesti cat de cat.



Dupa cum nu a uitat nici baba goala-pusca din blocul vecin care se racorea vara cu geamurile deschise si perdelele trase. Sau hotii de masini care isi parcau prada in fata agentiei. Ce vremuri. Ce clienti.

Paza buna trece inundatia rea.

Nu l-am pus pe blog la vremea respectiva, dar vazand semi-diluviul de azi din cladire, ne dam seama ca am fi avut parte astazi de un potop intreg in agentie daca Craciun nu ar fi curatat in prealabil (nu stim de ce, in tricou) zapada de pe terasa. Sa fi avut o viziune? Sa poata Craciun citi viitorul?



PS: nu neglijati, din hipsterism rebel, achizitionarea in viitorul apropiat a unei perechi de cizme de cauciuc. Daca va face sa va simtiti mai bine, spuneti-le “wellies” ca englezii. D&AD-ul e mai aproape cand gandesti uscat la picioare.

“Furtuna de ace de gheata pe fata, in desert.”

Acum cateva nopti, pe viscol. Vad un billboard, citesc headline-ul. Furtuna? Check. Ace de gheata? Check. Pe fata? Check. In desert? Check. Si ei care credeau ca au facut vreo metafora; nu stiau ca in Bucuresti totul e posibil?

Al saselea episod dintr-o initiativa daca nu dubioasa, macar chestionabila.

Maine, la Ark, Chestionabil Joint 6. Azi, la noi, soc si groaza in randul nou-venitilor cu ocazia probelor de sunet facute de amicii hipsterilor care ne vor invada vineri.



In poza, un oarecare domn Joakim, francez de obarsie, care se va da in stamba in timpul evenimentului. De altfel, dupa cum vedeti si dumneavoastra, a si adormit cu capul pe xilofon de beat ce era, drogatul dreacu.

Colbert, despre spoturile memorabile de la Super Bowl.

The Colbert Report	Mon - Thurs 11:30pm / 10:30c
Office Super Bowl Ad Pool
www.colbertnation.com
Colbert Report Full Episodes Political Humor Economy

Gluma-i gluma, dar cu siguranta nu e usor sa vinzi idei de spoturi unui client care da 3 milioane de dolari sa-i fie vazuta reclama o singura data de 106,5 milioane de telespectatori. Pun pariu ca printre oamenii care mor de foame la ora actuala in America nu se numara prea multi organizatori de focus group-uri.

ING aniverseaza 12 ani de HDV

ING-ul ne-a trimis 12 torturi aniversare, fix in momentul in care o doime din noi statea pe la intalniri, iar cealalta doime strangea boxele sa le duca la petrecere. Adica, din pacate, n-am fost toti la cazarma sa le multumim pentru gest. Nu e prima data cand clientul nostru de pe asigurari trage o duba in fata Ark-ului si descarca mici "incentive-uri", care ne lasa fara replica. Au fost sanii, au fost saci de Mos Craciun, au fost plasme Panasonic de 21 de inch STV-22111 cu surround system si Dolby THX. Nice people, INGistii.

"Ne-am trezit peste noapte impotmoliti in frumos."

Colegul nostru Matache a dat intamplator peste acest filmulet despre zapezile de alta data, dintr-o vreme in care imaginile erau alb-negru si nu se inventase codul portocaliu. Asa ca singurul lucru colorat era discursul celor doi naratori.

HEAVY SNOWFALL IN BUCHAREST

Razvan, daca citesti acest post…

…da un telefon sa-ti zicem unde sa ajungi la mica noastra petrecere modesta. Tehnic vorbind, desi ai plecat de 4 zile de la noi, inca esti “de la noi” cata vreme scaunul inca iti pastreaza forma –aaa - sezutului, ca sa ne exprimam politicos.

Batu-l-ar vina de iPhone.

Dupa cum ne-am dat mai devreme in gat, am fost la Cluj la un pitch. Blue Air scrie pe noi, atata ca atunci cand nu e cvorum, ti se da un avion mai mic, cu elice, sau chiar un SAAB mai mic decat cel mic. Cazul nostru.



Si asta rezulta cand conspira, pasul elicii, frecventa ei si ‘timpul de expunere’ al iPhone-ului: o “elice” compusa din fasii paralele, foarte nete insa, care propulseaza micul SAAB prin puteri pavelcorutziene.

Din New Yorker.

Asta vis a vis de viitoarea marota acestui an, transparenta corporate. Desi, daca omul nu vrea sa-si deschida obloanele, doar cu ranga poti sa te uiti la el inauntru. Mmm, ranga? Iata o idée.

8 ani si o zi.

Aparent, Gologan ne-a ingrosat randurile la o zi dupa aniversarea noastra, din ce mai tine el minte din ne-gerosul februarie 2002. Adica multe fetze lungi de oameni mahmuri. Deci la multi ani si tie, omule-cu-clama-in-par.

"12 ani cu voinicie, si-au batut joc de domnie..."

Ei bine, da, azi - 2 februarie - am implinit o duzina de anisori. Ocazie cu care o sa sarbatorim, cel mai probabil joi. Nu de alta, dar - se stie - marti sunt 3 ceasuri rele si n-am vrut sa riscam (iar miercuri, 4 distinsi membri ai organizatiei noastre sunt la Cluj, cu ocazia unei confruntari in ppt-uri cu o agentie specializata in food. Tot cu aceasta ocazie promitem ca o sa mai scoatem capul putin din proiecte si vom reincepe sa bagam carbuni pe blog. Some exotic stuff too.

A plecat (s-a dus, si-a luat talpasita, a parasit incinta) Misteriosul din Carpati

Deci Razvan Detepe n-a fost plecat, asa cum e obiceiul in vremile astea. Nu, nu. Om mare, bun si bland si montagnard - autor al peretului de catarat de la noi de pe etaj - Razvan Dumitrescu a ales calea sanatatii mentale. Dupa cativa ani in care a inrosit mouse-ul departamentului desktop-publishing, si-a luat un soi de an sabatic, dar tot in campul muncii. Sub egida "less is less", Razvan e de azi DTP intr-o agentie mai mica si ceva mai lejera pe job-uri.

Recordman la timpii scosi la fumat Kent White (cronometru lui Staiculescu a aratat o medie de 35 de secunde), Dumitrescu ramane in memoria colectiva cu un lung sir de saptamani in care n-a putut sa doarma (nimeni nu stie de ce), care au coincis cu perioada in care nu mai aveam pe nimeni la DTP care sa faca bannere si machete. Pana sa gasim pe cineva apt, Razvan a tinut un one man show cum nu ne aducem aminte sa mai fi avut in HDV. Nici in ziua de azi nimeni nu stie care i-a fost secretul. Totusi, legenda spune ca in noptile in care baga ca disperatu, din cand in cand, pe usa agentiei, isi facea aparitia un falnic urs carpatin care ii aducea necesarul de ghinda si cafea la termos, cu care sa se tina in viata.

Dar, bineinteles, pe langa performanta la banc, Razvan va fi mereu pentru noi un adevarat coleg. Printre altele, a fost personificarea conceptului de "roata tiganeasca", updatat la nevoile unei agetii de advertising. Adica, in timpurile cand inca obsinuiam sa aruncam cu sutele de mii pe onomastici, la el se strangeau lichiditatile de cadou.

Nu in ultimul rand, nu putem trece cu vederea amploarea pe care a dat-o fenomenului de "drumetii montane" in randul amatorilor de nea. Fin cunoscator de grote si de trasee off-the-beaten-track, in scurt timp de la venire si-a consolidat un anturaj de indivizi costelivi, cu cearcane, pe care i-a scos un pic la aer, weekend-urile, pe langa Bucuresti si intr-un satuc in Bulgaria unde stia cazare ieftina la cort.

Si cam asta. Multumim. Si mult succes, Misteriosule din Carpati...