De forwardat preventiv clientilor.
Ca sa prevenim niste discutii stanjenitoare, nu de alta. Si cum nimic nu functioneaza mai bine decat o metafora, here it is:
Ca sa prevenim niste discutii stanjenitoare, nu de alta. Si cum nimic nu functioneaza mai bine decat o metafora, here it is:
Vecinii din RePly s-au gandit ca ar fi o idee buna sa dam o a doua viata micii expozitii de “carte frumoasa” germana care vietuise un pic la Goethe Institut. Mai ales ca nu fusese extraordinar de promovata iar “interesatii” de obicei lucreaza la orele cand se verniseaza. Zis si facut, mailuri la prietenii posibil interesati, etc. O treaba low-key dar simpatica.
Evident, textura si taietura nu reies din poze, asa ca data viitoare, better be there. Si niste poze care, evident, nu fac dreptate exponatelor – o carte de poezii cu meniuri “interactive”, un fel de portfolio over-size al unui grafician fals-naiv, o editie de Brehm cu o extraordinara organizare a informatiei si cireasa de pe tort, o carte prezentand colectia de ambalaje de portocale a unui nebun, avand supracoperta, evident, chiar din foita de ambalaj de portocale.
Dupa ce l-am batut ceva vreme la cap sa dea pe la noi, Sergiu Floroaia, stand-up comedian de meserie & parte din Grupul Aristocratii, a venit in “acvariu” pentru o ora in care ne-a zis cate ceva despre tehnica lui de scris glume, plus ceva despre performance-ul de stand up. Nu foarte multe, pentru ca nu si-a pregatit o un ppt pe retroproiector, asa ca a trebuit sa-l mai intrebam noi cate ceva. De exemplu, l-am intrebat cati sunt cu totii in business-ul asta. Sunt maximum 20. Si daca au toti umor: nu. Umor au 6. Si l-am mai intrebat daca se poate trai din asa ceva. El zice ca da. Dupa care a fost o lunga polemica pe tema ce inseamna vedeta si, mai ales, daca vedeta se poate numi cineva care are multe click-uri pe youtube. O repriza de “idei in dialog” declansata de Craciun si incheiata intr-un final de ceilalti participanti la masa, care nu tineau neaparat sa afle o definitie exacta.
Overall, misto. Si, desi nu l-am intrebat, am bifat ca “adevarat” mitul conform caruia oamenii care fac glume, nu sunt cei mai caterincosi indivizi cand n-au un microfon in fata si niste public la mese.
Pe langa prestatiile cu Aristocratii, Sergiu invarte si un site pertinent, punchline.ro si, desi nu crede ca e vedeta, are ceva click-uri pe o prestatie de-a lui de la DEKO in care pretinde ca sughitul e ca un fel de bip.
Promo-ul pentru “Lucescu”, montat la StudioSet de Craciun, cu ocazia “oportunistei” re-editari de catre Gazeta in cadrul Integralei Chirila. Intotdeauna interesant sa cotrobai prin arhive foto; basca ca n-ai de multe ori ocazia.
Ne-am grabit sa urcam cat mai rapid pe blog cateva poze aduse de Mircea de la intalnirea Worldwide Partners din Edinburgh. Nu de alta, dar ne-a adus si o sticla de wisky cu un singur anisor mai tanar decat agentia noastra. Si daca apucam sa gustam din el s-ar putea sa nu mai nimerim butonul de "publicati postare".
Beneficiari ai unui ciudat concurs de imprejurari, “luasem” un job hyper-urgentissim pentru Adobe. Atat de uber-urgentissim incat n-avea cum sa mearga totul bine. Pana la urma totul a picat (desi o sa vedeti curand niste “metrou” facut in-house de client – unele deloc rele) dar probabil vom re-alerga impreuna cu dansii mai incolo, cu timp suficient. Cum insa una din propunerile noastre ni se pare “reprezentativa”, daca n-am putut-o cobori la metrou, macar sa o urcam pe blog.
Tot ieri, un seminar la Inter organizat de Adobe Systems. Aceleasi intrebari din partea unora din clientii prezenti – expusi la niste exemple de digital, dansii au urmatoarele eterne dubii: da, dar vinde oare? Da, dar cat costa chestia asta? Da, dar pe cata lume atinge?
Stim deci cand o sa facem si noi ceva semnificativ pe web – cand o sa aiba reach-ul TV-ului costand cat radio-ul si miscand baxurile ca o oferta “2 for 1”. Intre timp a mai aparut si dubiul agentiilor: “Da, dar cine stie sa programeze chestiile astea?”
Partea draguta a lucrurilor s-a ascuns pe coperta 4 a notes-ului primit: in loc de logo-uri & linkuri institutionale, erau “featured” adresele web ale blog-urilor personale ale catorva oameni mai interesanti de la ei. Exact, e vorba mai mult despre cativa oameni care gandesc, si mai putin despre branduri si corporatii.
Existand posibilitatea unei primeniri a identitatii muzeului, ne-am agitat un pic in acest sens. Ieri am prezentat. In bar, dar fara spirtoase. Murphy a avut grija sa strice imprimanta, cu o jumatate de ora inainte de plecare. Multumim deci pe acesta cale vecinei noastre, furnica de la DC com, cu un etaj mai sus de noi.
Primesc o invitatie, sa asist la prezentarile echipelor de la Olimpiadele Comunicarii. Ca poate angajam pe cineva de acolo. Promit de pe acum ca o sa-l angajam pe cel care varsa “live” o galeata cu pisat pe dl. Ciutacu - in caz ca va asista si dansul, dupa cum ne este sugerat din invitatie. Care invitatie ne prezinta ca fiind “lume buna” – alaturi de dl. Ciutacu (prezent in 2 instantanee) - indivizi precum dl. Ponta (“micro-Titulescu”), Sorin Rosca Stanescu, prezidentiabilul Geoana sau Bogdan Olteanu. PDL-ul puncteaza si el prin don’soara Roberta dar, una peste alta, scorul este covarsitor in favoarea precedentelor guvernari. Stiu ca “manifestarea” are si o sectiune de comunicare politica, dar totusi, izul general degajat de invitatie te face sa vrei sa pui o suta de kilometri intre tine si “sala Nicolae Iorga”.
Serban
Dupa teasingul gandit de Gazeta (“anonimele” & “vandalizatele”) - care a facut ca sloganul campaniei sa faca cateva zile consecutive prima pagina sau macar articole full-page la “concurenta” (sau pe site-urile ei, sau pe stirile sportive ale televiziunilor sportive concurente gspTV-ului) – de vineri a intrat si prima parte a “ateleului”.
Aici aveti TV-ul, cele 5 printuri facute pana acum si un “special” de outdoor gandit pentru Timisoara (unde treaba e atat de localizata, incat si Gazeta apare cu alte culori in capul ziarului) To be continued, a suivre, etc.
PS: o descriere ceva mai amanuntita a debutului ostilitatilor poate fi gasita pe blogul “clientului”, clickand aici.
Nu mai e la moda traitul in pacat. Asa ca celebrul artist ("patronul de la Laika") a facut din Ramona - in cele din urma - o femeie cinstita. Anuntul ne-a luat prin surprindere si Ionut va trebui re-trainat sa zica "numai un moment va rog, sa vad daca doamna Suciu e in birou". Pe de alta parte, era si cazul ca departamentul CS sa fie condus de o femeie responsabila, nu de amanta unui pictor.
Pana la secunda 30, uitati-va la omul din background cu pulover dungat. Insa de la minutul 1, incepe ceva ce ii va face pe toti clientii nostri invidiosi: un Client da banul iar dl. Salam (numit “Agentia”) comunica intocmai, de banii primiti. Fara comentarii, fara contra-argumente, fara intarzieri, fara “alternative”. Ce-i drept, si Clientul plateste prompt si substantial.
Am primit raspunsul lui Iulian la postul despre cainele pe bicicleta. Probabil nu va deveni noul logo Headvertising, dar apreciem efortul. Si in semn de apreciere il vom tine timp de o saptamana pe post de logo pe Twitter.
Baga cineva ceva pentru saptamana urmatoare?
Incaltari de skateri (de preferat din gama NIKE 6.0), tricouri albastre cu imprimeu - obligatoriu ilustratie, niciodata image bank – si care nu poate fi mai mare de 2/3 din suprafata tricoului. Pantaloni uni, lejeri, din doc sau varianta, prevazuti cu buzunare laterale cu inchidere cu arici sau fermoar (chestiune de liber arbitru). Cromatic, pantalonii pot fi Pantone WARM GREY 5CVC sau 4755CVC. 4833CVC nu este o optiune, in acest caz. In zilele cu temperaturi sub 18 grade, pe sub tricou se imbraca o maleta gri sau alba. Pentru o tusa de stil, manecile pot fi suflecate. Dar asta e de preferat mai degraba in cazurile in care dezvaluie un ceas premium. Sau brate paroase.
Andrei si Cosmin au facut prima proba a uniformei de creativ pe care, incepand de miine, 14 mai, va deveni tinuta obligatorie in departament. Mai putin vinerea, cand e casual Friday si nu reusim sa ne decidem intre propunerile care au intrat pe shortlist-ul nostru de dressing code-uri:
Sunt mandru ca sunt contemporan cu Dan Diaconescu. Judecat pe nedrept ca fiind “om de televiziune”, DD e de fapt cel mai important artist modern in viata. Instalatia dansului, intitulata “OTV” e cel mai mare experiment artistic in masa incercat vreodata in lume. “Fictiune in direct”, nu pre-scenarizata, este “the name of the game” in acest caz, si e un gen artistic rar exploatat. Gianni Motti ar trebui sa fie verde-inchis de gelozie iar Andrei Ujica ar trebui sa faca mintenas un documentar despre DD.
Nici un alt experiment artistic contemporan nu a avut un public atat de mare, si nici un numar macar apropiat de actori implicati. Iar numele, acum mi se pare extraordinar; lumea a crezut ca “oglinda” se refera la reflectarea realitatii, insa de fapt artistul a vrut sa se refere la o oglinda pusa in fata poporului roman si a fascinantului si negurosului sau “psyche”. Cand am sa ma fac mare, vreau sa fiu Dan Diaconescu.
Actiunea s-a intamplat pe Giulesti, unde - de teama “dusului alb” oferit de obicei cu generozitate de spectatorii de etnie diferita de a mea (sa ma ierte dna.Gavrila-Bortun, stiu ca e combatanta, dar asta e adevarul) - n-am calcat decat la ultimul Romania – Olanda.
Iata gazonul pe care a calcat Van Basten, tunelul prin care a iesit Robben de ne-a capsat si vestiarul in care s-a dezechipat Van der Saar, unde de altfel s-a si petrecut actiunea micului nostru spot TV.
Si iata-l si pe Andrei Vochin fata in fata cu un nene care aduce la fata cu “printul ratarilor”, adica dl. international Marica. Da, asta inseamna ca iar i-am folosit pe redactorii Gazetei, care – in ritmul asta – in curand vor juca la fel de usor cum scriu.