Multumim cititorilor.
Mihaela poate naste in liniste – ne-am gasit account, culmea, cu ajutorul blog-ului. Deci, toata scremerea noastra blogspotista, care in clipele de auto-dubiu ni se pare fie cam narcisista fie cam exhibitonista (“Uite mama, cum lucrez!”) e totusi buna la ceva. Adica, la cat de mondeni (not!) suntem, niciodata n-am fi dat de respectivul om. Acuma, mai trebuie si ca respectivul, la origine “cioban de elefanti” (adica om de multinationala pe un cont “geant”) sa se adapteze la ferma noastra de nutrii si vulpi argintii.
PS: o alta morala a acestui post e ca momentan nu mai suntem flamanzi dupa CV-uri. Nu mai arde. Dar le multumim tuturor celor care ne-au trimis sau doar ne-au contactat.
Un comentariu:
Eu v-am zis, cu blogul ajungi departe. Cu toate astea, miercuri plec (de pe el), sa gasiti pe cineva sa imi tina locul. Si FACETI CEVA sa putem posta si noi poze, altfel e inegal.
Ps. Si lui dom' patron cu dedicatie melodia calling elvis de dire straits?
Trimiteți un comentariu