Individul care se ascunde sub birou in timp ce cheama politia, este Silviu Dancu, jolly-joker-ul de comunicare al IP-ului. Deocamdata ne-a facut sa jurizam lucrul manual facut de vreo 2 duzini de entuziasti pe baza noii identitati a Institutului. Cu acesta ocazia am descoperit o juna care se joaca de-a stop-motion-ul, precum si cel mai verde loc din Bucuresti – e vorba de terasa institutului. Care de altfel si pe dinauntru arata intr-un fel.
Cat bulan pe capul verisorilor nostri din Mexic. Surata din Worldwide Partners avea in prealabil si contul turismului mexican si pe cel al asociatiei producatorilor de carne de porc din Mexic. Trai neneaca, ambii vor trebui sa comunice ca la balamuc. Unii ca acum e safe sa vii, ceilalti ca acum e safe sa mananci. Pandemia, bat-o vina.
Iata, post-Paste, un clondir plin cu elixirul dragostei electorale. Gustati deci din ambrozia zeilor mici, cat mai e ceva in sticla. Care sticla, ulterior va intra in Muzeul Gologan, care colectioneaza artefacte electorale din toate epocile.
Adica brosura ING in care ne-am jucat cu chestiile cu care nu te joci. Adica benign-numitul pachet Smart. Nu incetez insa sa ma minunez de ce n-ai voie sa-i spui “prost” prostului, “chior” chiorului si “moarte” momentului in care, vorba lui Monty Python, incetezi sa mai existi.
Vlad s-a gandit sa puna totusi Head-ul pe twitter, nu de alta, dar sa nu ne ia altcineva adresa, asa, la misto. Iata-ne siliti sa fim din nou in pas cu timpurile. Promitem insa sa nu va futem la cap aiurea, chiar daca ar fi atat de usor sa o facem – ce mai inseamna 140 de semne in ziua de azi?
Sau cel putin asa rezulta din coperta ultimului Biz, dedicat “internetistilor”. Hai mai, chiar asa? Nici macar Bogdana?
