Un print din 2003 - perechea relativ celebrului spot radio “cu ariciul” - pe care l-am dezgropat ieri cu ocazia confectionarii unor “credentials” pentru un pitch la niste cosmetice. Dar mai mult ne-a miscat exhumarea – cu aceeasi ocazie – a unor alte propuneri pe aceeasi tema:
Un servetel si un tablemat pentru promovat Red Bull Flugtag oriunde te poate lovi o idée sau oriunde astepti minim 35 minute un om care pretinde ca e prins in trafic. Si nu mai avem nici un complex ca Ziua Zborului se intampla pe un rau, cata vreme am vazut ca Ziua Barbatului se intampla in Parcul Copilului.
Momit cu posibilitatea de a vedea afisul primului campionat mondial de fotbal ever, cel din 1930 din Uruguay, am haladuit prin cele 2 nivele ale expozitiei pre-licitatie - cu balele atarnand pana la genunchi si cu iPhone-ul in mana.
Iata, mai sus, “balena alba” – aparent, in 1930 legibilitatea nu era o prioritate.
Dupa care mi-a rupt inima afisul unui amical al Italiei.
Detalii, detalii – priviti cum sar pestii din raul pescaritei care calatoreste cu Pullman-ul. Si un TransWorldAirlines de pe vremea Mad Men-ilor.
Si nici Air France nu-l hingherea prea tare pe Jean Cocteau cu respectarea CI-ului, nici macar cand era vorba de logo.
..pac, bot la Design Museum pentru Brit Insurance Design of the Year. Nu e de povestit insa dati-mi voie sa va supun atentiei 3 dume – un stup modern, pentru apicultorii care se duc la stupi cu noul lor Land Rover Discovery…
…un stand de ‘cafenea’ care a functionat o vreme in City la care preturile erau ajustate proportional dupa exemplul preturilor din tarile de provenienta ale produselor. Adica daca omul care culege cafeaua primeste 5 parai pe zi si un sandwich la el in tara costa 2 parai, un sandwich normal la “cafeneaua echivalentelor” costa 111 lire sterline in City of London. Asta, asa, educational…
… si un scaun rulant pentru sportivi “paralimpici”, redesenat astfel incat sa poata fi facut mai rezistent si mai ieftin cu 90% fata de cele disponibile astazi; opera a 3 designeri, printre care si un om cu un nume straniu – Stefan Constantinescu. Nu, nu relativ-celebrul fotograf “suedez” Stefan Constantinescu, ci designerul ‘canadiano-englez’ Stefan Constatinescu. Generalizand, daca cumva te cheama Stefan Constatinescu, se pare ca e o idée buna sa pleci repede din tara daca vrei sa auda lumea de tine.
Sincer, eu nu voiam decat sa mananc niste ciocolata. Dar acum vad ca lucrurile s-au cam complicat.
Ieri, primul AdDrinks.
Tot ieri, am auzit ca o agentie de la noi a cerut 5000 euro pentru o campanie integrata cu TV, OOH, print, POSM, etc si cu difuzare in 3 teritorii; sa-i spunem deci, o campanie internationala.
Tot ieri am inteles ca au cazut cu 40% vanzarile de detergenti de covoare, pentru ca lumea a inceput sa spele iar doar cu otzet.
Si tot ieri am aflat ca o celebra agentie, pana mai ieri regina creativitatii romanesti, ajunsese in doar 2 art-directori; pentru ca la un moment dat sa plece unul din ei. “Repent, the end is nigh!”.
