Adio “Saci & Pungi”!

E momentul sa punem punct acestei glume vechi de 10 ani si inregistrata la Registrul Comertului. Companioara noastra de productie, care facea mult sens prin ’99 dar care a umblat in ’09 ca un taur “banderillat” de dl. Pogea.



Ramane gluma, mult gustata pe vremurile cand lumea mai stia ca dl. Saatchi a fost zvarlit afara din propria agentie de fostul contabil al unei firme care facea pungi de plastic (si care ni s-a parut ca facea mult sens in vremurile in care toti intervievatii de azi se simteau veri cu fratii Saatchi dar produceau bannere de poliplan pentru saloane de bingo) Si mai raman si logo-ul facut de Ovidiu & tricourile produse pe Adi. Produse pe “Saci & Pungi”, bineinteles.

Nouschka & lucruri stranii la parter.

Doi nemti adusi jos de Centrul International de Arta Contemporana & Gelozie in crestere vis a vis de lesa lunga a artistilor vs. lantul nostru scurt, de fonta + Paradoxul ca si ei pana la urma isi iau bani tot de la companiile care nu ne lasa pe noi sa fim prea anormali. Sa fie vorba de penitenta corporatista? “Pe ei ii mangai pentru ca ii bat pe ceilalti”?

Steagul Ucrainei.

Ionut Macri, fotograful offroader, ne-a inveselit cu acest suvenir francez. Pentru oamenii care nu sunt fascinati de sectiunea cu drapele din dictionarele enciclopedice, sa precizam ca steagul Ucrainei este bleu-galben.



Sau ca tara care are culorile respective – desi, vai, nu are “brand de tara” – este, pana la noi precizari sau invazii, chiar tara noastra manoasa. Sa fie oare un avertisment al reactionarilor iritati de pierderea Insulei Serpilor dar pe cai mari dupa recentele alegeri din Ucrania? (cum ar scrie spaniolii; care scriu si ‘Argelia’ in loc de Algeria)

Cine pune muzica din super & hypermarketuri?

O intrebare retorica, pe care ne-o punem ori de cate ori intram intr-un templu consumist dotat cu statie de amplificare. Cine e responsabil pentru euro-trash-ul cretin care se revarsa invariabil peste bietii consumatori?

Pune un baiat de pe stivuitor un CD “de drum lung” scos din bordul Fabiei lui cu spoiler fata-dreapta spart? Vine de la headquarter-ul din Mannheim? E reponsabilitatea vreunui radio local? Platesti pe drepturi cat platim noi pentru poze fade dar royalty-free? De ce ajungi dupa 4 iaurturi si un salam feliat sa o preferi chiar si pe Lady (u-la-laa) Gaga?

Suntem interesanti nevoie-mare.

Tren oprit la semnal inainte sa intram in Gara de Nord. O doamna se plange altcuiva (la mobil, bineinteles) vis a vis de intarzierea intercity-ului: “Nu stiu ce are de nu mai pleaca, am ajuns sa citesc si reclamele!”



Intrebarea e cum am ajuns - in mai putin de 10 ani - de la statutul de entertainment urmarit, apreciat si foarte asteptat de romani (vezi research-urile foarte legit facute pe acest subiect pe la inceputul deceniului proaspat incheiat) la statutul de “ultima solutie in caz de mega-plictis”. As raspunde simplu, in 2 cuvinte: obedienta si conformism.

Pai, cate secunde mai raman si pentru altceva, dupa ce punem toti, cuminti, product demo-ul, beauty shot-ul, enjoyment shot-ul, pack-shot-ul si call to action-ul? (ok, asta e valabil la TV iar doamna din tren se referea la reclamele din ziare, dar v-ati prins unde batem)

Pashte de marcom, in doi pasi.

Pasul 1- clientul vopseste cadoul.


Pasul 2 - agentia bea cadoul.

Oua protejate.

Nu stiu cum naiba, dar si anul asta facem tot lucruri de Paste fara Jesus, coroane de spini, centurioni speriati sau ex-prostituate indurerate - adica simbolurile cele mai normale pentru asa o sarbatoare.

In loc de asta - contra unui fee modic, de aproxmativ 30 de arginti – executam iepurasi (se stie, iepurele e primul animal care a colportat vestea invierii) si ovoide colorate de diferite forme si dimensiuni. Exemplificam mai jos cu niste niste oua, nu rosii ci portocalii, care si-au facut asigurare la ING. Le-a fiert Andrei, le-a vopsit Livia Coloji.