50 de metri plat, in publicitate.

6-5 in setul decisiv, "chiar, cum ar fi sa castige?", 6-6, "da ma, dar macar s-a chinuit", 7-6, "bre, fata asta e fix din campania noastra". Deci scriem headline-ul, preventiv, il dam la art, ca nu se stie niciodata. Apoi Sorana Carstea castiga si e prima romanca in sferturi la Roland Garros dupa 12 ani, asa ca, 3 minute dupa final, o sunam pe Andreea la Gazeta, " da-ne poze cu ea in actiune, nu portret!". Ea suna in redactie, Catalin prinde din zbor ideea, vorbeste cu Tuca, ca Jurnalul are a doua zi editie speciala, se opreste o pagina pentru noi, dar trebuie sa iasa din DTP a doua zi dimineata la 11.30 - si e deja 9 seara si inca nu exista nici macar poza.



Finalmente, "todo bem", iata, avem si una "pozitiva pe tenis", asta vis a vis de cei care ne-au intrebat de ce avem pana acum doar "negative, pe fotbal". Deci, campania functioneaza, desi - evident - nu ne facem iluzia ca Sorana a castigat din cauza noastra. Sau, mai stii?

Minutul de rigoare.

Din nou un spot in buna traditie a “radio-urilor lungi” pe care le facem cand cineva intelege ce-i explicam – anume ca formatul natural pentru un spot radio e “de la 45 in sus”. Insa de obicei planerii media par surzi la argumentul ca in tarile unde radio-ul functioneaza excelent (USofA, UK) “minutul” este ceva foarte frecvent. Ei stiu una si buna: “un spot radio are 30 de secunde”. Deci, daca cineva ii cauta pe “groparii radio-ului”, ei sunt. Insa Gazeta Sporturilor ne-a facut din nou hatarul, ca si in precedentele doua campanii. Multumim inca o data, chiar daca pentru asta deocamdata am intrat doar in 2 retele din 4 prevazute (pentru ca nu-i asa, “un spot radio nu poate avea 60 de secunde”) Drept pentru probabil vom ciberna la un “15 sec. pentru frecventa”.

PLAY RADIO

“Donez acest link opulent, blogului Headvertising”…

…ne spune dl. Octav Gheorghe de la Gavrila si Asociatii, adaugand imediat: “Atentie, ofer un premiu deosebit celui care va remarca pestele stingher.” Intr-adevar, dl. Gheorghe a remarcat just, opulenta este trasatura care descrie cel mai bine rezultatul complex al defularii complexelor celor de la “Complex Magic”. E adevarat, e chiar magic ce se intampla acolo. Dar dincolo de inedit, remarc ca o interpretare post-moderna a stylingului si aglomerarii marca “ComplexMagic” poate face foarte usor subiectul unuia din acele suplimente micute care se dau (de vreun an incoace) la fiecare din aparitiile lui Creative Review.

http://www.complexmagic.ro/Untitled-5.html

Cei doi titani din Mezozoic.

Pe vremuri, cand cea mai de basini masina a industriei era Cherokee-ul (Grand Cherokee-ul nu iesise inca), cand angajai fete care sa “tifetzeze” poze cu foarfeca, cand nu numai ca nu existau planneri sau consultanti dar si art-directorii din oras se numarau pe degetele de la 2-3 maini, acesti doi domni erau “supremi” si complexau pe toata lumea. E vorba bineinteles de Agiu & Dumitrache.



Ocazia fotografiata e rarissima, deoarece ambii “au emigratara” si vin relativ rar acasa (“acasa”?) . Iar “ambii intorsi simultan & pusi la un loc” e ceva de domeniul fantasticului si de aceea am folosit blitz, sa fiu sigur ca iese. Altfel “filiatia” e mai complexa – Pascuci baga cu mine la Rubicam dar eu fusesem copywriterul lui Dumitrache la BBDO, care era prieten din scoala cu Agiu, care era varul lui Octav si lucra cu el si cu Pila la D’Arcy.

Serban

PS: ca de obicei, dupa rugaminti, Dumitrache, fost gimnast, s-a induplecat si – la rugamintea publicului - a executat diagonale acrobatice in noaptea neagra.

In tara vecina si prietena.

Un raid la sud de Dunare a relevat urmatoarele:

Cola Blak se distribuie déjà in benzinarii.



Iar parlamentarele lor europeane sunt mai mult si mai bine operate la nas decat ale noastre.



Toate astea, spre disperarea “nationalistilor suprematisti” de la nord de Dunare.

Copiii sunt “cucu!”

La subsolul Ark, o expozitie de sfarsit de an a catorva gradinite mai “tzitzirite”, cu operele copiilor de la orele de “art”.



Coborand cu aparatul “la talent scouting”, am constatat ca nu m-am inselat prea mult – pe langa feshtelelile de rigoare, exista si cateva chestii la care iti cam sta ceasul daca iei in considerare varsta expusilor – dovada aceasta statuie ecvestra, de exemplu.



Portretistii nu someaza nici ei.





Insa ce m-au spart au fost reprezentarile canine 3D din expozitie. Daca ne mananca in fund de un logo-redesign, acum stim la ce artisti sa apelam.

Cea mai fericita fata din sala 7

Daca sunteti din Bucuresti si n-ati vazut inca filmul despre marea castigatoare e cazul sa intrati in panica si sa va faceti loc in agenda. Pentru ca de saptamana trecuta nu mai ruleaza decat intr-un singur cinematograf, un singur spectacol pe zi.

Daca l-ati vazut, suntem curiosi sa auzim parerile unor oameni care nu sunt prieteni cu regizorul si care n-au fost niciodata la o filmare. V-ati amuzat? V-ati plictisit? Ati ras? Ati plans?