"Puteti sa-mi puneti gentamicina in alta punga? Ca p-asta o am."

Mihai Stanescu are o serie de cartoon-uri pe pungile de medicamente ale Farmaciilor DONA. Chiar daca nu sunt toate tocmai amuzante, e de apreciat ca o farmacie s-a prins ca pungile pot fi personalizate si altfel decat cu logo-ul. Si ca a mai avut si curajul sa puna caricaturi, si nu inca un medicament de tratat osteoporoza. Si ca in loc sa faca vreo mascota-farmacista, pe care s-o cheme DONA, l-au lasat pe palicar sa livreze mesajul asa cum stie el mai bine. Bun.







Iar pana sa apara in vreun "Manual de publicitate vol. 18" le-am inserat in "Acum nu e momentul". Stanescu at his best.

Ceva marunt, cum numai Sergiu si Toma puteau sa faca.

"O aparitie editoriala insolita", cum s-ar exprima cronicarii de la glossy-urile pentru femei. O carticica in care sunt printate o mica parte din cartoon-urile de pe site-ul cevamarunt.ro.

Cum ar zice redactorii de glossy-urile pentru barbati, "umorul este savuros, de actualitate, nu simti cum trece timpul citind aceasta carte".

Sergiu, unul dintre ownerii site-ului, stand-up comedian la Aristocratii si printre primii care au spart gheata la cenaclurile pentru personalul din Head, "Bine ca esti tu destept", a trecut sa lase inspre recenzie, un exemplar. Si, pentru ca Soimulescu se cazneste de ani buni sa-si alcatuiasca o biblioteca, pe al doilea l-a vandut contra unui pret deloc amuzant: 38 de lei.


Daca vreti si voi "exemplarul vostru de colectie", treceti pe la Muzeul Benzii Desenate, sa-l luati cu autograf de la unul dintre autori. Ca daca la pret nu lasa, de semnat, semneaza toti cu placere. Si, daca aveti un pic de sansa, poate va dau si suplimentul "MIC", un BD de-al lui Toma, executat pentru "Cursa de 24 de Ore" a BD-istului Scott McCloud. Or something.

Inca niste "ceva marunt".

O vizita la o fabrica. Ocazie cu care din nou ne-a batut gandul sa ni le facem si noi pe-ale noastre. Pentru ca un copy in halat, care isi explica la client de ce un headline lung nu e mai prost decat unul scurt, parca e mai credibil.


O tabla de scris pe ea ce proiecte urmeaza sa ne zdruncine din temelii corporatia. Nu neaparat o idee buna, din moment ce primul proiect scris pe ea a fost un vierme inelar, cu cap de michii maus. Si pantofi in picioare.


Si colectia la zi de Wired-uri, in posesia careia am intrat in urma gestului de mecenat al lui Mircea Staiculescu. Care probabil ca acuma face loc in biblioteca de-acasa, reincarnatului "Stiinta si tehnica".

Avem si noi, contributia noastra.

Logo-ul pentru Muzeul Benzii Desenate a iesit din manutele cu unghii lungi si atent ingrijite, ale art-director-ului nostru, Ovidiu Lupsa. Si, dupa cum vedeti, e ilustrarea ad-literam a cererii din brief: "se cauta ceva care sa fie si Institutie, si BD". Deci n-a fost caz tipic, in care clientul primeste doua logo-uri diferite, si-si alcatuieste unul cu ce i-a placut din ambele.



Ciubi, clientul pro bono, a tinut sa aprecieze efortul cu "un ceva" din Muzeul Propietate: un original Burschi si revista in care a aparut.




Dupa care, multumit, veteranul Freehand-ului si-a odihnit metodic oasele, trei zile si trei nopti. La job, unde altundeva.

Noua Diana este Diana.

Cum Diana C. a sucombat chemarii unei mai vechi iubiri, ne-am vazut siliti sa o introducem in schema pe Diana F. Planul nostru e simplu – cum unii clienti sunt sensibili la schimbarea “accountului”, ne-am gandit sa incercam sa ii facem sa nici nu simta asta.


Astfel, am ales pe cineva care sa aiba cam aceeasi varsta, aproximativ aceeasi greutate si, absolut obligatoriu, fix acelasi nume. Cum adresele de e-mail la noi sunt de tip prenume@headvertising.ro, fostii clienti ai Dianei risca ca nici macar sa nu remarce o vreme indelungata ca au un nou project manager pe contul lor. Si dupa aia o sa indrugam ceva gen “i-am dat Dianei prima de Rusalii o operatie estetica si asta e ce a decis sa faca cu fata ei”. Sau ceva pe aici.

PS: “F.” vine de la Focea. Prilej de nenumarate glume proaste in viitoarele noastre retreat-uri. Sau, chiar, de ce sa asteptam pana atunci?

Turnul de fildes si polietilena.

Cand e chiar inabordabil - adica atunci cand concepe o strategie care pune competitia pe picior gresit, cand pune “i-urile lipsa” intr-un copy deficitar, cand jongleaza concediile artilor sau cand se chinuie sa scrie o carte chiar mai buna decat a lui Hegarty - Gologan foloseste serviciile benzilor de marcat de la ApaNova.

Cautam interactive art director

In ordinea prioritatilor:

1. Atitudine: Monstruletz hiper-entuziast. Obsedat de cele mai smechere campanii interactive de pe Internete. Sa vrea sa „rupa norma”. Curios ca un iepure intr-o gradina de salata. Dar si cat de cat „tabacit” intr`ale punct ro-ului.

2. Skill: Photoshop si Flash in primul rand. Trebuie sa bage tot ce inseamna comunicare digitala. Layout-uri de site-uri, bloguri, app-uri de Facebook facute, dar si bannere. Gandite, lucrate, vii. Putere, forta, curaj! Cu cat e mai multa materie cenusie langa muschi, cu atat mai bine.

3. Bine daca intelege: a) Si un pic de cod (nu complexe, CSS, HTML). Sau macar principiile sale. Va avea nevoie sa vorbeasca foarte bine aceeasi limba cu front enzi, back enzi, upper enzi si alti enzi. b) Campanii de online serioase la activ este un avantaj considerabil.

4. Ce-o sa faca: Deschizator de drumuri si poduri intre offline si online, ctitor si integrator de campanii digitale gandite cu scaun la cap. Adica mult online (ca stie si ii place), schimburi de experiente cu artzii atelisti, iar cand o va cere poporul, poate chiar si niste batran ATL.

5. Bonusavantaj: O sa faca echipa cu Barbulescu. Care asteapta mailuri la iulian@headvertising.ro.

Si cu DVD-ul, chiar ca am pus punct.

Este vorba de proiectul special si educativ al ING-ului, la care am scris cu mana Rafaelei si am desenat cu a lui Ciubi. Sapte bucati, in regia inegalabilului producator Tudor Hristescu, care s-a dovedit mai pe faza si mai inventiv decat multi “regizori contemporani in viata”.


Paul Savulescu, un ex “board member” al Planetei Moldova (in caz ca mai tineti minte sitcom-ul lor de pe TVR), a cioplit in fimo (un fel de plastilina care se coace) fel de fel de valijoare, banuti si alte obiecte, pe care le-a miscat milimetru cu milimetru (uneori chiar si mai putin de-atat), ca sa avem si niste stop-motion decent, nu doar un mini BD animat.








Filmele au fost destinate unui “proiect educativ” pentru Hotnews, si au scorat destul de bine: 38.000 de vizualizari, la ultimul recensamant de anonimi care au fost curiosi sa stie ce e asigurarea, cat costa si de ce si-ar face una. Campania s-a incheiat cu o “olimpiada la asigurari” si un premiu de bon ton, la promotiile de-acum: un iPad.


DVD-ul a fost produs ca sa fie trimis la clientii ING, odata cu revista Partener. Si, clar, este un document istoric, pe care speram sa-l listeze domnul Alexandru Ciubotariu, in viitoarea editie a Istoriei Benzii Desenate Romanesti. Ca doar “e cu dansul”.

S-a inchis “internatul”.

Cu tristete in glas anuntam ca, de saptamana trecuta, cei 4 interni au devenit externi. Pentru ca – din nefericire – toate au un sfarsit. Oarecum “cu ocazia” am primit goblenul din poza, realizat de mama Cristinei, proaspata “absolventa”.


Gologan a opinat “parca astia au fost mai misto”. E, nu stim cu certitudine daca au fost mai misto, dar sigur i-am pus la munca mai abitir decat pe cei din seria trecuta.

Consecinta a "excesului de sinceritate" din postul precedent:

Generatia precedenta de interni e ravasita si revoltata.


In consecinta: Gologan apeleaza la un abject truc de advertising: consecinta la consecinta.

Am trait s-o citim si pe asta.

In cele din urma. From the man himself. Dovedeste fara putinta de tagada ca si art directorii pot la o adica sa scrie. Ba chiar pot sa scrie 220 pagini, daca le da cineva brief in sensul asta. Evident, titlul e la misto. Dar daca nici John Hegarty nu-si putea permite misto-ul asta, atunci cine?

"Erea sa ieie tiganii pa sus."

Azi, furtuna-n Rahova. Vecinele din Piata de Flori se agata disperate, cu toata greutatea lor, de umbrelele brandate candva cu Coca Cola si Golden Brau. Dar umbrelele tot ameninta sa-si ia zborul. Drept pentru care e chemata artileria grea; astfel, cativa rromi de sex masculin aducand la "carrura" cu Jabba the Hut apar din strafundurile pietei, salvand situatia. N-am surprins din pacate scena, n-avem decat o poza cu cerul de peste piata in momentele imediat premergatoare.