Nu stiti cat de greu a fost sa dam de comandor. Multumim Costas. Era sa renuntam in clipa cand am dibuit la Preoteasa un nene care bericeste des cu el dar nu-i avea mobilul, pentru ca stia ca oricum se intalneste cu el, deci la ce bun.
Juram ca nu noi am pus-o sa scrie. Juram ca nu noi l-am chemat pe Capatos. It kinda got out of our hands. “Daca tii la viata ta, Dodge te va ajuta” – Hmmm, e ceva pe aici; cred ca avem de inca o campanie.
O culegere de materiale diverse pentru consultantii ING. De mare actualitate, cuprinde printre altele si
Pandutu a fost urmat la o jumatate de ora de Princartier.com – insa mai mare, mai alb, etc. Cursa inarmarilor. Suntem curiosi cate au sa fie maine dimineata, daca totul progreseaza in acelasi ritm.
Mobila de la Cora probabil pozitionata pentru directorii care si-au facut in moduri dubioase atat primul milion de parai cat si ultimul milion de euroi. Senzatia noastra e ca au un public-tinta extrem de larg.
Reputatul blogger a venit si si-a promovat live adresa cu o bucata de creta. Nu a fost stanjenit de sectorist – si-a dat si el seama ce inseamna “amplificare virala”. Moment in care ne-am dat seama ca am putea vinde spatiul respectiv – tot spune toata lumea ca se muta publicitatea pe net, nu?
Ne gandim deci serios sa infiintam o regie media care sa administreze spatiul de parcare dinainte si de dupa Dodge-ul nostru. Ovidiu mai propunea sa angajam o duzina de tipe care sa stearga adresa lui Pandutu spaland-o cu sanii, ca la sexy-spalatoriile auto. Opina ca asta ar creste traficul. Da, dar ce te faci cu indicatorul “affinity”?
La fel de plin de initiativa ca si multe alte board-uri din biznisurile romanesti. Dar e mai placut sa prezinti la ei, macar nu te intrerup aiurea sau nu rasfoiesc prezentarea trecand direct la “total cost”. But seriously - se odihnesc intre doua campanii outdoor, sunt manechinele de pe panourile Skincode, in turneu prin Romania.
De multe ori pe zi, cate un echipaj franeaza brusc, se da jos din masina, se uita in jur sa identifice locul si suna imediat pe cineva sa le dea bunavestire – “Dodge-ul se afla in strada…”
Alde cititorii lui IQads l-au incoronat rege al radio-ului local pe colegul Mircea C., votandu-i unul din spoturile radio pentru Discovery. Doar ca era un spot din 2007. N-are a face, glorie Craciunului, dom-dom sa-naltam. Daca insa cineva de la IQads s-ar fi gandit un pic ce s-a intamplat mai pizdos in radio anul trecut, n-ar fi omis grozaviile pe care le facusem pentru Foltene si macar le-ar fi introdus intre propuneri / nominalizari, spuneti-le cum vreti. Deci iata ca nu numai consacratii gresesc – asta vis a vis de campania prin care si-au promovat ei BestAds-ul.
O camera, o masina, un mini-site pe care vezi live masina. Daca stii unde se afla, poti s-o umfli, probabil in urma unei trageri la sorti, pentru ca mai multa lume o sa se prinda. Din cand in cand, o sa mai facem niste “activari” ca sa mai crestem traficul. Atata ne-a dus capul. De fapt, totul a inceput foarte altfel, acum vreo 3 luni de zile, dar a ajuns asta, in urma schimbarii succesive de “obiective de comunicare”. Bine si asa. 
Francezi fiind dansii, ma asteptam sa nu scrie “cofrag” avand in vedere ca vine de la “coffrage”, din franceza (adica de la coffre, “cufar” adicatelea) Un cofraj, doua cofraje, iata ca se poate si asa, draga key-account-ule. Sau “compte-clef”, cum preferi.
De luni incepe grozavia, deci asta e un teasing. We’ll keep you posted. Nikita va trimite pupici.
Un forward minunat, cu un domn din Germania care a alcatuit un senzational “tableau vivant” cu sine insusi, in care a aglomerat toate pasiunile dansului. Oare de ce tot ce ne misca in zilele astea nu arata deloc aspirational?
Unii cu Dan Diaconescu, noi - in curand - cu Nikita. Nou, complex, nemaivazut, popular, digital.
Cu ceva timp in urma, invitat fiind, am avut onoarea sa combat teza tampita conform careia publicitatea strica artistii care lucreaza intr-o agentie sau care colaboreaza cu agentii; sau macar le dauneaza profund. Pentru ca, vezi bine, le scade continutul de angst din lucrari si le lumineaza paleta cromatica – da, a fost unul din reprosurile serii.
Si eu care credeam ca e mai bine sa traiasca dintr-o meserie conexa, in loc sa se faca revizori contabili, bibilotecari sau used-car-salesmen. S-a vorbit enorm de mult despre “exceptia Tolici” (cred c-a sughitat toata seara, saracul) si deloc despre Mungiu, desi e vorba cam de acelasi lucru si in cazul lui, nu?
S-a agreat totusi ca alcoolul e un inamic cel putin la fel de mare al artistilor ca si lucratul in publicitate. Altfel, a fost misto pentru ca am strans carti postale promotionale de la “plasticieni” – atasate, de la Noper si Borcescu, pe care nu ii cunosteam personal in prealabil.
Serban
Asta era headline-ul la care artistul popular a avut aceasta rima cu spray-ul. Un comentariu mai respectabil decat cele de pe forumuri, tocmai pentru ca necesita mai multa implicare - inclusiv fizica. Mi se pare OK sa risti ceva daca ai ceva de comentat vis a vis de vreo "opira". Zicea cineva ceva de ‘epoca interactivitatii’?
Ca veni vorba de cani & tampografii, iata una ‘scrisa’ de Bertha pentru Hollywood Multiplex. Clientul poate fi simtit in randuletul mic de sub headline – “Si daca nu se prind ce inseamna happy-end pentru o cana? Hai mai bine sa le dam un hint!” Unul din putinele exemplare care n-a ajuns la happy-end, poate pentru ca am tinut-o acasa.
Rog insistent cititorii sa boicoteze respectiva companie - si scumpa, si nesimtita - de taximetrie. Chiar si atunci cand mergi mult, nu mergi destul; soferii o iau exact pe unde le zici sa nu o ia, ca sa te taxeze mai mult la stat in trafic; daca ii reclami, tanti de la “Reclamatii” te muieste mai tare decat soferul care te-a muit, apoi refuza sa isi dea numele, pentru ca nu te intereseaza pe tine cum o cheama pe ea. Apoi refuza sa iti faca legatura cu un superior. Asta in conditiile in care sunt cu 1,95 lei pe kilometru, in vreme ce destul de multe companii au ajuns deja pe la 1,65. Deci, “Power to consumers!” pentru ca de OPC li se cam freaspana. Va multumim anticipat.
Un redivivus al unei metode "hot" pe vremea cand canile erau cel mai misto gadget de promovare a companiei - adica 1997-1999. Canile brandate erau "the acme of gift-giving" si cred ca a trebuit sa facem cani cu logo-ul pentru toti clientii de pe vremea aia. In plus, cine oare nu a primit de ziua lui de la colegi o cana cu "Boss" sau nu a facut cadou una de la "magazinul lui Stanescu"? (gen, "omul e suspus greselii" si alte basinici d-astea).
Gologan deja isi promoveaza pilele. Iata-ne stransi sa belim ochii la prezentarea muschilor lui Andy Sinboy, “britohispanul” trecut si prin Fabrica – nu hangarul cu fum de tigara vrac, ci stabilimentul lui Benetton. Preferatele mele – dopul de cola, chipurile cazut de la sticla gigant din Romana, masina sobolan, si ghitaristul din Bruxelles - cu ghitara adevarata. Misto si povestea cu tiganul care vazand cum i-a sprayat calcanul lui ma-sa, l-a rugat sa-i vopseasca si duba lui. Cine zicea ca “tiganii n-are gust”?
PS: bonus un tigan al Pacatbaiatului, care mai nou a inceput sa o arda cu serigrafie home-made.
Pregatim o procedura in care urcatul pe picioroange este precedat de semnarea unui contract de 17 pagini care ne exonereaza complet de orice raspundere civila sau penala.
Am fost surprinsi in plin research pe categoria bere budget de catre acest nene binevoitor care ulterior am aflat ca este "General Manager for Development" pentru City of London. Omul ne vazuse vizuina in stadiu de groapa mare cu ruine asortate si acum a venit s-o vada gata. A vrut si parizer, si mustar. 
Cand, de pre-Craciun, Costas si-a "plugat ampliful" in Rahovei 196A, ne-am dat seama in karaokele aferent cat de bine erau Timpuri Noi pe vremea cand cantau "Becule" sau "Perfect". Monomaniac cum il stim, numitul domn Ivanov C. n-a uitat senzatia, si si-a pus ambitia sa ii reuneasca ca sa ii faca sa cante vechituri. Zis si facut. Asterneti-va la iernat deci, priviti nutretul cu multa pofta - din care veti consuma, iarna intreaga - insa nu uitati sa veniti vineri.
Afisul nu e in premiera si exclusivitate, ci doar am primit amenintari cu bomba daca nu ni-l punem cu totii pe bloguri.
2 februarie. Adica ziua cand in 1709 a fost salvat Selkirk, aka Robinson Crusoe. In 1848 a inceput Goana dupa Aur in California. Pe 2 februarie, in fiecare an se tine Groundhog Day. In 1922 James Joyce a publicat Ulysses. In '33 Hitler a dizolvat parlamentul si in '43 s-au predat nemtii la Stalingrad. In plus e ziua lui Shakira si a lui Headvertising. Nu va spunem insa cati facem, ci va raspundem cu traditionalul "Dar cati imi dati?".
PS. Si la cererea lui Solidoxxx, melodia:
Am rupt o traditie veche de 11 ani. Ei bine, noul nostru office manager nu mai e o femeie, ci e Ionut. Tovaras de catarari cu Craciun (orice ar insemna asta).
